Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

A murit în zori…

Noapte cu patru luni
și un singur copac,
cu o singură umbră
și o singură pasăre.

Caut în carnea mea
urmele buzelor tale.
Izvorul săruta vântul
fără să-l atingă.

Port acel NU ce mi-ai dat,
în podul palmei,
ca o lămâie de ceară aproape albă.

Noapte cu patru luni
și un singur copac.
În vârful unui ac
stă dragostea mea, rotindu-se.

Federico Garcia Lorca 

Leave a Reply