Salată de roșii cu pâine

Iubesc copiii, veverițele, bufnițele, mâțele, pițigoii și cățeii. Oamenii frumoși și inteligenți, care nu mint prea mult și care se țin de cuvânt. Ein mann, ein wort! Îmi plac oamenii cu o singură față.

Îmi place să pup mânuțe de bebeluși, să-i fac să râdă până se țârcâie pe ei, să le inspir aroma de înger.

ÃŽmi place să citesc, să adulmec cărÈ›ile, să le respir. ÃŽmi place să alerg (cât pot), să urc, să cobor, să plec (uneori să mă È™i întorc). Iubesc trenurile È™i gările, podurile È™i Dunărea. Mi-aÈ™ pune-o la gât atunci când mă doare, de dor. ÃŽmi plac: storceagul, mămăliga cu smântână È™i caÈ™caval, plăcinta făcută de mama…

ÃŽmi place Vama Veche în octombrie,pe la prânz, când soarele se alintă ca un motan cu ochii verzi, dar nu arde, doar mângâie…

Îmi plac merele crocante. Să mușc din ele, niciodată să le tai. Iubesc sucul lor dulceag ca un sărut. Îmi place să înot lângă omul iubit.

Îmi plac pletele, melcii, porumbul fiert, mâncarea de bame și chitarele. Ador oamenii veseli și spontani, care cântă și știu poezii, chiar dacă nu-i întreabă nimeni.

Ador cireÈ™ele, friÈ™ca, păpădia, ciupercile, salata de vinete cu maioneză, ploile È™i berea rece băută direct din sticlă. Nu-mi plac paharele. Parcă mă trag de degete…

Îmi place salata de roșii, cu pâine înmuiată-n zeamă, ador brânza „putiferă” combinată cu strugurii, și peștele.

Îmi plac turnurile, scările, înălțimile, pielea lui cum miroase în luna mai, și morișcuțele. Ador vântul, câmpurile, mătasea udă, șosetele albe, trei-sferturi, perlele, blugii rupți, gecile de motor, un pic zgâriate, concertele rock, blues-ul și jazz-ul, lăcrămioarele și orice floare galbenă, inclusiv rapița. Îmi place să pun limba pe baterii.

Iubesc tatuajele, marea în toate anotimpurile, stâncile și prăpăstiile. Îmi place să râd în hohote, până la sufocare. Mi-ar plăcea să mor râzând, dar firește, nu e după cum vreau eu.

Ador toboganele, pădurile, iarba și casele vechi. Îmi plac privighetorile, pantofii de lac, clopoțeii și miresele. Ador dinții curați, bunul-simț, degetele lungi și privirea lui ca o toamnă furată.

Iubesc verdele și roșul. Galbenul și oranjul. Albul și violetul.

Îmi place argintul. Inelul pe care n-am să-l mai pierd niciodată. Îmi plac brățările și fluturii. Și noaptea îmi place. Mama mea e luna. Are chipul ei. Când fac vreo greșeală mă ceartă și dă din cap: „Dani, Dani!”

Atunci plâng tăcut. Înăuntru. Închis. Nu mă vede nimeni. Și dacă m-ar vedea, nu-mi pasă.

Îmi place cum miroase Ateneul Român, ador aroma pianelor și a lemnului vechi. Iubesc scenele, actorii și teatrele.

Îmi place lumina. Am o relație specială cu ea. O respir. N-o evit niciodată. Ce dracu` să ascund? Vreau să văd! Să mă văd! Să te văd!

Îmi plac întoarcerile prin rostogolire, sub apă, în bazin, ador să simt sub talpă faianța rece, atunci când mă împing cu forță.

Nu-mi place când greÈ™esc. Când nu È™tiu ceva, (multe nu È™tiu), È™i când uit. Mă enervez pentru că nu È™tiu câți ani a domnit Carol al II- lea. Mereu uit. Habar n-am de ce. Acum È™tiu! Dar peste 10 zile iar uit. Uit È™i uit… Nu pot să sufăr uitarea!

Îmi plac frunzele de gutui, alunițele și plaja din Eforie Nord la sfârșit de septembrie.

Detest când trebuie să fiu rea sau când trebuie să mă impun. N-aș forța pe nimeni, niciodată să facă ceea ce NU VREA sau NU SIMTE.

Îmi place să mă dau în leagăn și să donez sânge.

Dana Fodor Mateescu – 30 aprilie 2020