Moulin Rouge -varianta bunicului

Adevărul despre ce s-a întâmplat la Moara-n vânt ni l-a povestit bunicul, nouă nepoţilor, într-o zi în care se certase cu bunica.
În ziua în care se certau bunicii nu-şi vorbeau deloc. Atunci bunicul refuza şi mâncarea gătită de bunica. Îşi făcea singur supă de roşii cu bucăţi de cârnaţ şi zdrenţe de ou, iar ca desert, clătite cu dulceaţă de caise. Noi, nepotii, adoram aceste momente. Chiar dacă  clătitele erau groase cât degetul, erau delicioase. Ne lăsa să ne punem câtă dulceaţă doream, lucru nepermis în alte condiţii. Și ascultam cu gura căscată poveşti şi întâmplări spuse cu haz de bunicul.
Aşa am aflat că atunci, la Moara-n vânt, pe ambii genunchi ai bunicului s-a aflat câte o dansatoare.
– Nită tu la iea! Habar n-are ce-i viaÅ£a! Nu veghe numa lucru ÅŸi iară lucru. Mie nu-mi pare rău, că n-am trăit ghejaba. Am ÅŸi lucrat, am făcut ÅŸi o casă, am fost ÅŸi la război, da` am ÅŸi petrecut. ÃŽn FranÅ£ia, la Paris, am băut ÅŸampanie ghin păpucii demoazălelor ÅŸi le-am ţânut pă jenunţî pă două gheodat, una pă dreptu`, una pă stângu`!

– Dă-i pace că vine iea pă brazdă! Creghe că io nu mă pot ghescurca sângur. Haida să vă spună moÅŸu o poveste, amu după ce am mâncat, mere numa binie!
Şi urma invariabil Ivan Turbincă, spusă cu multe expresii in ruseşte (învățase rusa în timpul războiului).
Iar seara, înainte de culcare și de rugăciunea de mulţumire, se împăcau, că nu-i bine să che culci mânios pă nime.

Autor: Elena Bonta

Foto: DFM