Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Puterea gândirii pozitive

Mare-i, domnule, puterea gândirii pozitive. Îţi înseninează cugetul, îţi luminează zilele, îţi face ochii albaştri şi părul creţ, ce să mai vorbim! E simplu: ai în creieraşi formule şi convingeri negative, cum că viaţa-i grea, mâncarea scumpă, premierul idiot sau ce mai crezi tu pe-acolo, în general, la tine-n căpşor.

Faci inventarul şi scoţi prostiile afară, dar cu grijă, una câte una. Secretul e să bagi altceva în loc, pentru fiecare, că altfel rămâne mult spaţiu gol şi-ţi cauzează. Adică, unde vedeai mata negru sau fun gri, să pui ceva alb sau roz-bombon şi lucrurile vor merge strună.

Cu ceva ani în urmă, îi explicam asta unui amic care suferea de inimă neguroasă, genul căruia-i trebuie mereu motive să se plângă, iar dacă nu găseÅŸte spini în mămăligă îi scoate din buzunar ÅŸi-i plantează cu mânuÅ£a lui. Degeaba m-am străduit să-i îmbujorez perspectiva, el o Å£inea, gaia-maÅ£u’, pe-a lui.

Am decis să-l informez cum stă treaba cu gândirea pozitivă. „Uite”, i-am spus, ia-o cu uÅŸurelul. Dacă tu consideri că viaÅ£a-i nasoală, n-are rost să începi, de mâine, să repeÅ£i ca tembelu’ că-i superbă. Nu te vei crede tu pe tine ÅŸi, dacă insiÅŸti, totuÅŸi, cu refrenul pozitiv, vei constata că auzi voci. Mai exact, un glas care întreabă, după fiecare afirmaÅ£ie optimistă: <<Să mori tu?>>. ÃŽn schimb, îţi recomand altceva: dacă nu poÅ£i să zici ceva de bine despre existenţă – ÅŸi pe moment tu chiar nu poÅ£i – măcar nu zi de rău. GândeÅŸte-te că viaÅ£a-i viaţă, iar sensul i-l dăm noi. Cum Å£i se pare? ÃŽncerci?”.

Încurcat şi, probabil, sătul de atâta dăscăleală, omul a promis, cu jumătate de gură, că va aplica metoda. Nu mă prea bazam eu pe asta, ştiindu-l cum e, aşa că am lăsat-o moartă.

După o vreme, când toată discuÅ£ia îmi ieÅŸise din cap, personajul îmi trimise un mesaj pe fb. „Am făcut cum m-ai sfătuit!”.

„Doamne ajută! Åži cum e? EÅŸti ok? Spune că eÅŸti ok ÅŸi că Å£i-a trecut stenahoria! Ai înlocuit cu << viaÅ£a este viaţă>>…?”

„Da!”

Mă bucur, chiar mă bucur, în timp ce monitorul îmi arată că interlocutorul tocmai îmi scrie ceva. Apuc să văd ce: „Am spus de două sute de ori <<viaÅ£a este viaţă ÅŸi este de căcat!>>”.

CODRINA DIANA TOMOV

Leave a Reply