Bărbatul rupe orizonturile cu mâna goală
și soarele sângerează toată ziua.
Trebuie să aleagă: linia vieții sau a inimii?
Linia inimii este prima
Ea trăiește în partea de sus a palmei, sub degete.
acolo unde ea își culcă obrajii care urlă de dor.
Linia inimii e plină de bătături și promisiuni.
Abia se vede.
Bărbatul caută rănile drumului către ea și le săruta pe fiecare în parte.
Tainele trec prin toți, dar numai în el latră și plâng.
Prins între multe lumi, ca un delfin rănit
o găsește numai pe ea.
Linia vieții a obosit, dar femeia e toată a lui,
așa cum limba îi stă în gură și capul pe trup.
Când e departe, bărbatul respiră cioburi de piatră
Iubirea e reală ca un pumnal înfipt în ochi.
Când se apropie de ea, pământul zvâcnește sub ei ca o inimă.
El iubește și iarba nenăscută
numai pentru că dormiseră într-o noapte,
acolo
pe câmp. Departe!
Femeia se umplea cu frică și lumină verde.
Umerii ei rotunzi ca un cântec se rostogoleau ca merele
Bărbatul le prindea cu dinții și zâmbeau amândoi pedepsiți.
Fără speranță.
„Ai spart îngerul, iubito!â€
Dar ea își îngropa buzele în palmele lui rănite.
Linia morÈ›ii ticăia…
Dana Fodor MateescuÂ
10 iulie 2020






Iosif
Profund poèm ! Felicitari !
Dana Fodor Mateescu
MulÈ›umesc, Iosif! Mă bucur că-È›i place. Și eu îl iubesc. 🙂
Iosif
Cum ai putea sa nu iubesti,
superba ‘carte’ de povesti,
scrisa pe pergamentul viu,
cu sânge albastru-straveziu ?
O seara sublima si un fascinat sfârsit de saptamâna draga Dana !
Dana Fodor Mateescu
Multumesc! Asemenea!