În mine apune o femeie speriată
cu ochii mari și roșii, de piatră.
Stă cu genunchii la gură și zâmbește.
Părul ei e delta unde m-ai plimbat tu prima oară
când soarele se săruta pe gură cu Dunărea.
Femeia asta nu vorbește, nu cântă, nu visează
ci iese afară doar ca să-ți spele picioarele cu lumină.
Sub limbă are gust de arahidă, (așa mi-ai șoptit într-o luni.)
Nebuna face o febră cumplită și te ține în brațe
când dormi în insomnia ei.
Se frânge în mine femeia asta ciudată,
și plânge cu pietrele ei de ochi
Dar chiar nu știu cine e. Jur!
Prietenii-mi spun că sunt eu când aveam puterea să trântesc uși
și să sparg zidurile cu pumnii.
Dar nu recunosc nimic
Absolut nimic.
În biserica noastră doar porumbeii vorbesc acum
și au aripi până-n inima pământului
O libelulă de aur ne cunună cu tot cerul,
iar dimineața rămân lângă tine.
De tot.
Dana Fodor Mateescu
9 august 2020
Iosif
Frumos poem, doi ochi superbi de piatra pretioasa,
Prin care sentimentele Luminii naturale se revarsa.
Oglinda Sufletului pur, ce în obscuritate lumineaza,
Sfesnice pentru rataciti si bucurie pentru cei din casa…
„Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeÅŸnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.”
O seara binecuvântata, linistita, frumoasa si luminoasa, draga Dana !
Dana Fodor Mateescu
Multumesc! <3
Dana Fodor Mateescu
„Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.  Minunat!
Delu Fuchs
Mi-e greu sa văd in tine o femeie speriată si nici cu ochi de piatră roÈ™ie …..dar de dragul romantismului o primesc. Frumos Delu
Sent from my iPad
>
Dana Fodor Mateescu
E doar un text… 🙂