Eram în primul an de stagiatură. In pauza de masă ne adunam toţi stagiarii si făceam masă comună. Era foarte fain! Fiecare aducea câte ceva, aşa că deşi eram într-o perioadă de săracie (1983-1985), se obţinea o masă îmbelşugată.
Când cineva aducea o prăjitură bună sau ceva deosebit se faceau schimburi de reţete.
Intr-una din zile, o colegă care era de curând căsătorită, ne spune că aşteaptă vizita soacrei si vrea să-i facă o prăjitură ca s-o impresioneze. Dar cum ea este incepătoare în ale bucătăriei, ne roagă să-i dăm o reţetă mai uşoară.
Toată lumea se gândeste, fiecare vine cu o propunere. In final se decide in unanimitate că cel mai bine este să faca o prajitură cu mere. Simplă, gustoasă, ingredientele uşor de găsit si ieftine.
Colega îşi noteză fericită reÅ£eta. La finalul reÅ£etei, se spunea – Se dă la cuptor circa 30 de minute.
A doua zi colega vine foarte supărată. Ne reproşează că am vrut s-o sabotăm în relaţia ei cu soacra sa. Că ea a respectat intocmai reţeta, dar ca nu a ieşit nici o prăjitură.
Ce s-a întâmplat de fapt??
Tava cu compoziÅ£ia prăjiturii a fost pusă in cuptor, fără ca acesta sa fie in stare de funcÅ£ionare. AÅŸa că la sfârÅŸitul celor 30 de minute totul era neschimbat in tavă…
Autor: Elena Bonta
Leave a Reply