Cum se votează la Cuca Măcăii?

Azi se votează în comuna Cuca Măcăii.
Maria trăieşte în Cuca de când se ştie. Tot acolo au trăit şi moşii şi strămoşii săi, şi au dus o viaţă de ţărani simpli, care au trăit bine graţie conaşului, pe pământurile căruia lucrau, şi care era bun şi binevoitor cu ei, ajutându-i să treacă în bună stare prin vremuri grele, de mari încercări.
Auzise de la părinÅ£ii ei că totul a fost bine, până au venit socialist-comuniÅŸtii ÅŸi au confiscat pământurile tuturor boierilor din comună, le-au luat chiar ÅŸi pe cele ale ţăranilor mai înstăriÅ£i, cum deveniseră ei – căci boierul pentru a le mulÅ£umi ţăranilor care au înfruntat ororile războiului pe câmpul de luptă, a dat statului, la reformă, cinzeci de hectare din pământurile sale, pentru ca statul să le împartă, cu dreptă judecată, celor care au luptat pe front. Dar au venit comuniÅŸtii ÅŸi duse-au fost toate.
Părinţii ei, din ţărani înstăriţi, cu propriul pământ, pe care voiau să i-l dea ei, când avea să se căsătorească, au ajuns să lucreze într-o cooperativă agricolă de producţie.

Tot acolo avea să lucreze şi ea până la pensionare.
S-a pensionat cu o pensie mică-mică, dar se descurca, doar totuşi trăia în casa părintească, lângă care şi-a încropit o grădină cu de toate, avea un bărbat gospodar, descurcăreţ, şi era harnică nevoie mare.
Åži, iaca, a venit revoluÅ£ia, ÅŸi a primit, ÅŸi ea ÅŸi bărbatul ei, nu doar pământul care le-a fost confiscat, dar au mai primit ÅŸi o postată bună de pământ, din cel care îi fusese confiscat conaÈ™ului – ÅŸi au primit-o după ce s-au plâns primarului cel nou ales, că nu au destul pământ, ca să trăiască ÅŸi ei cum ajunseseră alÅ£ii, mai cu tupeu decât ei să o ducă…
Åži uite aÅŸa, au ajuns să prospere. După patru ani de trai în bună stare, i-au dat votul aceluiaÅŸi primar. Numai că, spre nenorocul ei – aÅŸa gândea ea – iaca se află ÅŸi nepotul conaÅŸului să revendice pământurile ce aparÅ£inuseră bunicului său de la primărie.

Între timp, îi murise bărbatul, şi acum era tare speriată. Dacă copilul acela, nepotul, despre care nu ştia ce hram poartă, avea să îi ia pământul?

ÃŽn disperare, s-a dus la „domprimar” să i se plângă, iar „domprimar” – acelaÅŸi de doisprezece ani- a liniÅŸtit-o:
– Vezi că mâine-s alegerile. O să-l trimit pe vice să te ducă cu maÅŸina la vot. Dar vezi cu cin` votezi!!!! De nu votezi cu mine, ălalalt, de candidează, o să-i dea pământurile acelei vinituri neisprăvite de urmaÅŸ al chiaburului, ÅŸi tu o să sufli-n deÅŸte. De îi vota cu mine, am grijă eu de tine, ÅŸi de tăţi asemeni Å£ie, că doar eu vi-s tătucul, ÅŸi v-am băgat ÅŸi apă-n case, ÅŸi v-am făcut canalizare, ÅŸi câte n-am făcut eu pentru voi. AÅŸa că… vezi cu cin` votezi!
Şi azi, iaca, se votează iar în comuna Cuca Măcaii din judeţul Putregai.
Vine dom` vice-primar la Măria, acasă, şi claxonează din maşina lui cu ştaif, de numa-numa, că pe Măria o cam lăsase auzul şi greu mai auzea. Până la urmă, muierea auzi şi urcă în maşină.
Vicele, aranjat la şapte ace, îi zice, urlând ca un turbat:
– Da` ce faci, făăăă, Măriooo? Te aÅŸtept atâta în maÅŸină? Ce te miÅŸti aÅŸa greu? Nu mai Å£ii minte ce Å£i-i zâs domprimar? Å¢i-o zâs că azi îi zi de vot, ÅŸi c-oi veni să mergem la votare, iar tu, în loc să mă aÅŸtepÅ£i cuminte în faÅ£a porÅ£ii, tre să stau după tine? Eu? Hai, vino! Mă grăbesc, că mai trebuie să duc ÅŸi pe alÅ£ii ca tine la votare. Vino ÅŸi fă ce trebuie să faci! Votează-l pe „domprimar”, ÅŸi-i trăi fără probleme, mult ÅŸi bine. Altfel rămâi ÅŸi fără pământ, ÅŸi fără ajutor de la primărie, ÅŸi-o fi vai ÅŸi-amar de capul tău.

Măria merse la vot, votă cu cine trebuia să voteze, şi acum era fericită. „Domprimar” îi promise că poate trăi liniştită. Şi dacă „domprimar” a promis, apăi musai aşa trebuia să fie, că doar numai unu-i Primarul comunei Cuca Măcăii din judeţul Putregai, nu?!

Prieteni dragi, din nefericire, în multe comune de pe la noi aşa se votează şi-n ziua de azi.
Se votează obligat-forÅ£at, ca în comuna primitivă, când cei puternici îşi impuneau atotputernica voinţă prin forţă – atunci era la modă exercitarea forÅ£ei fizice. Acum, am evoluat… se exercită forÅ£a emoÅ£ională a ÅŸantajului pe „n” probleme nerezolvate ale cetăţenilor cu drept de vot.
Åži se vând gogoÅŸi electorale. Åži încă ce gogoÅŸi se ÅŸtiu vinde! Te „doare” mintea pe tine, om care mai ÅŸi gândeÅŸti, ÅŸi nu se laÈ™i indus în eroare de gogoÅŸile electorale ce-Å£i sunt servite cu o totală nonÅŸalaţă…

Autor: Cosmina Cozmean