Dulceața de gutui

DulceaÈ›a de gutui…

Mă scotea din minți cu dulceața ei de gutui! „Ni, așe, coțofană, stai lângă minie să înveți cum să fașe lekvar, c-o să crești și tu mare odată, n-ai să mâi așe, pitică ș-afurisită!”, zicea bunică-mea Bențoaia.

La radio se transmitea muzică clasică, iar ea, încântată și fericită fără motiv, se ducea să dea mai tare, `să audă mai bine claviru`”.
O priveam oblic, și, când nu se uita la mine, pentru că se căznea să taie gutuile tari ca piatra, îi scoteam limba total, și mă strâmbam ca un trămpălău. Dar nu știu cum mă vedea. Mereu mă vedea ce fac. Avea ochi la ceafă?
„Mtulai, că hâdă iești cân` ti-e pocești așe! Las` că ti-oi spune la mumă-ta și îi vide` tu! Nu mai pupi niși sămătișă dă la Bihor, niși joacă la Herăstrău în linghișpiru` ăl mare.”

Sămătișa era o brânzică bună-bună, dulce, de vacă, era singura care-mi plăcea. Venea în fiecare joi o femeie de la Matache, de la piață, și ne aducea. Era o prietenă de-a bunicii, plângea mereu, de bucurie, când o vedea pe Bențoaia, de parcă murea zilnic dimineața și învia seara. N-am aflat niciodată de ce se întrista într-atât țăranca aia, dar bunică-mea nu scotea o lacrimă.

Linghișpirul era roata aia mare din parc, așa-i zicea Bențoaia. Turbam, dacă nu mă dădeam cu ea, măcar o dată pe lună.

Nu credeam în amenințările ei. Nu se È›ine de cuvânt, chiar dacă mă pâra alor mei, de fiecare dată când avea ocazia. Și…ocazii erau destule.

Chiar dacă mintea-mi era la alte prostii, Bențoaia îmi povestea de fiecare dată cum se face dulceața de gutui, ca la ea la Iteu, amestecând vorbe pe care eu nu le înțelegeam.

Ceaunul negru bolborosea gospodărește, cu lekvaru de gutui, ca o lavă aurie, aromind a vanilie și-a coajă de lămâie.

Atunci, aruncam cu nuci în bunica și râdeam până la leșin, pentru că știam că în secunda doi va începe să mă suduie în ungurește, zâmbind. Afară apunea un soare cumsecade de octombrie, roșu ca o inimă vie.

Dana Fodor Mateescu- 9 octombrie 2020

ReÈ›eta BenÈ›oaiei: 500 ml apă, 6 gutui mari È™i coapte, 1 kg de zahăr, 5 pliculeÈ›e de zahăr vanilat, o lingură rasă de scorÈ›iÈ™oară (sau batoane, vreo două), o lămâie È™i opt nuci. FierbeÈ›i apa cu zahărul până se leagă un sirop. PuneÈ›i gutuile rase sau tăiate bucățele (peste ele turnati zeama de la o lămâie) È™i lăsaÈ›i-le la înmuiat niÈ›el. 20 de minute e bine? Atunci 30! 🙂 Dup-aia, aruncaÈ›i-le într-un ceaun sau o tigaie tip wok. Din când în când amestecaÈ›i È™i verificaÈ›i dacă s-a închegat compoziÈ›ia, picurând pe o farfurie uscată câteva lacrimi de zeamă. Nu trebuie să curgă, să se împrăștie. Nu uitaÈ›i să puneÈ›i nucile È™i lămâile tăiate. Eu am adăugat È™i Lime. La sfârÈ™it, introduceÈ›i dulceaÈ›a în borcane sterilizate È™i pac!, puneÈ›i capacele. Eu le întorc cu fundul în sus, c-aÈ™a am văzut la BenÈ›oaia, dar cred că făcea asta ca să nu prindă aer dulceaÈ›a. Să le lăsaÈ›i aÈ™a, până se răcesc. Și gata! Poftă mare!

P.S. Mai uitaÈ›i-vă È™i la alte reÈ›ete de pe net, că or mai fi. 😉

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit pe blog, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

.