Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Am patit-o si eu!

Cum am slăbit două kile după ce mi-am mușcat limba

Cum? Mi-am mușcat limba. Ce? Vouă nu vi s-a întâmplat asta niciodată? Mă îndoiesc. Mâncam alune. Și mniam, mniam, mniam, haț!, mi-am înfipt colții într-o margine de limbă. Rău! Mi-a stat inima câteva secunde și m-am umplut de sânge-n gură.

„Vezi să nu te otrăvești!”, mi-a aruncat Răzvan, sensibil cum e el.

În ziua aia, n-am putut să mănânc mai nimic. Am băut doar cafea, cu greu, și apă. Limba mi s-a umflat ca un cimpoi, și dădea semne că ar vrea să plece la plimbare, afară din gură. Abia vorbeam. Ce mă-sa mi se întâmplă? Doar nu eram la prima mușcătură din viața mea!

„Dă-ți cu miere!”, mi-a spus o prietenă.

„Ba nu! Du-te la farmacie și cumpără glicerină!”, m-a sfătuit alta.

„Bag-o-n pelin”, mi-a zis alta…

Păcătoasa de limbă se făcuse cât o tomată în gura mea, o parte nici n-o mai simțeam, și începuse să-mi atârne-ntr-o parte. Mă durea, de mă seca în ovare.

Când trebuia să răspund la telefon, îmi era cel mai dificil. Vorbeam ca o persoană care tocmai a căzut în cap, sau are un atac cerebral. Oamenii nu înțelegeau nimic, așa că-l chemam repede pe Răzvan, și lămurea el situația.

M-am dus la farmacie. Dar, v-am zis: abia vorbeam. Când voiam să spun ceva, „Bună ziua”, de pildă, se auzea cam așa: „Bubă hiua”.

Ajung, stau la coadă, și, când sunt ochi în ochi cu farmacista, îi cer „ișerină”. Aia, face ochii cât cepele și nu pricepe.

„Ă og, a vea ihe ișerină!” (traducere: Vă rog, aș vrea niște glicerină!”).

„Ișerină? Nu avem!”

Scot limba, care lăcrima cumplit și i-o arăt, făcând semne și scoțând sunete ca: ahaio, hihi, hahaa, meheeeme!

„Vaaaai, ce limbă mare aveeeți!, zice farmacista, fericită și uluită, de parcă era Scufița Roșie.

Lumea de la coadă râdea de mine, ca la circ.

„Vă recomand spălături cu ceai de mușețel, puneți apă la fiert, două plicuțele de ceai, lăsați să se răcească, apoi clătiți sau băgați limba în cană. După aceea, dați pe rană cu glicerină boraxată.”, m-a învățat ea un lucru pe care-l știam și eu. Dar am zis „Muhumec”, am plătit și m-am cărat acasă, cu limbă cu tot.

Două zile n-am mâncat mare lucru, doar iaurturi și apă. Am vorbit mai puțin, și am băloșit mai mult.

Noaptea am avut un vis ciudat. ÃŽmi crescuse limba aÈ™a de mult, că-mi atârna până la genunchi È™i puteam să mă joc cu ea. O învârteam ca pe un lasou È™i…zvârrrrr! plesneam cu ea pe cei care mă enervau. Totodată, o puteam folosi cu succes în loc de fular. Era caldă È™i arătam chiar drăguÈ›.

După o săptămână de durere, buba s-a reparat, limba s-a făcut mică È™i È™i-a reluat activitatea ei de limbă. Cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat a fost că…am slăbit două kilograme. Dacă mi-o mai muÈ™c de trei-patru ori ajung la greutatea pe care mi-o doresc.

Dana Fodor Mateescu

07.04.2021

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

17 Comments

  1. Trebuie să-ți spun că, deși imi pare rău de limba ta, că stiu cum e, am râs cum n-am mai râs de mult. Mulțumesc.

  2. Of, citind cu fiori m-a luat, ce durere! Măcar bine că simÈ›ul umorului l-ai păstrat, iar partea cu slăbitul e consolarea, nu? Da’ ce frumuseÈ›e blănoasă ai aici, în poza asta! 😍😍😍

    • Daa. E Silvia Otilia Olimpia Iolanda Magdalena Mateescu. Și ea nu-È™i muÈ™că limba ca mine. Sau…cine È™tie? Poate È™i-o muÈ™că, dar nu scrie. 🙂 P.S. Daaa…mai tre` să mă muÈ™c de vreo 5 ori È™i…sunt ok. Te pup, AuraÈ™!

      • Adrian Saveanu

        Comico-tragic ca intotdeauna.Pe langa cele doua kilograme pierdute,trbuie mentionate si doua zile de liniste pentru domnul Razvan…

  3. Abia mi-a trecut durerea. Recunosc, nu a fost aÅŸa de rău ca la tine, dar tot a durut. Oare să mă pun pe cântar? 😀

  4. Dana. mi-au dat lacrimile! Recunosc însă cu ruÈ™ine, nu din cauza simÈ›ului meu empatic cu care mă tot laud/văicăresc … Nu. Am râs! E „vina” ta că în loc să-È›i simt durerea, am râs pur È™i simplu. EÈ™ti tare!
    Și nu te-ai otrăvit, nu? 🙂

  5. Iosif

    Tragedia limbilor muscate, am experimentat-o si i0′, da’ nu în asa hal-halal ! 🙂 ÃŽn schimb, visul a fost profund revelator ! Magnifice postari ! Merci ! 🙂
    O duminica minunata, relaxanta, binecuvântata în toate aspectele perceptiei, draga Dana !

  6. Iosif

    Fain câinele… mândru de limba lui sanatoasa … ! 🙂 😀 ))

  7. Cred că ai văzut unul dintre filmele cu Star Wars, era acolo un personaj, Jar-Jar, cu o limboacă lungă…

  8. danmatei1206

    Bestial!🤣❤️

Leave a Reply