Femeia care visa pelicani

În cea de-a doua viața a ta
-viața plutită-n pădurea cu bujori-
Dormea o femeie care visa pelicani și cetăți medievale.

Îi auzeai parfumul în fiecare clipă,
Ea cădea cu genunchii tăi,
tu gândeai cu gândurile ei.
Când fugea spre tine,
stelele se ridicau pe vârfuri, ca balerinele, și țipau.

În cea de-a doua viață a ta
-viața voastră, cu geamul curat și valuri de grâu verde pe dreapta-
moartea juca într-un film de Tarantino și asculta Black Sabbath.

Nici nu știa de voi.

Femeia care visa pelicani și cetăți medievale

își înghițea calea fără zgomot și fără durere

doar pentru tine.
O așteptai nebun, într-un colț.
În tine plângea un taur alb și blând.

În cea de-a doua viață a ta
-și ultima-
ea-ți îmbrăcase pielea, iar tu făceai drumul să tremure de bucurie.
Gura ei era o ființă coborâtă de pe altă planetă
O furnică vă privea uluită
În ochii ei se oglindea rapița.

Dana Fodor Mateescu- 9 mai 2021