Plouă cu soare peste obrajii mei, e încă toamnă aurie, dar știu că nu mai e mult până vine ea. Cea care îngheață și liniștește totul, care îmbrățișează lumea cu albul ei dureros și sublim.
O simt aproape, respiră-n urma mea și-mi strânge gândurile-n pumni de gheață care frige. Va ninge cu lumi peste lumi, va ninge cu lumini și ziduri, va ninge, va ninge.
Dar nu acum.
Voi prinde fulgii de nea cu gura, așa cum făceam în copilărie, nu mă va interesa ce zice X sau dacă se holbează Y, îmi voi trăi clipele așa cum mi le-am trăit mereu: cu bucurie și dragoste de viață. Am ochii căprui şi inima arcuită ca o pisică. Voi fugi din nou!
Iarna mea neștiută cântă la un flaut de gheață verde și e desculță pe câmp.
Auzi cum apune soarele ca un iepure sângerând? Fă-mi loc să mor lângă tine!
Dana Fodor Mateescu – 21 noiembrie 2021
Iosif
Un poem superb, exprimat în proza. Felicitari !
O dupa amiaza minunata, binecuvântata, alaturi de toti cei dragi Sufletului tau frumos, draga Dana
https://www.youtube.com/watch?v=eHyaan6kotU
Dana Fodor Mateescu
MulÈ›umesc, dragă Iosif! Din păcate, clipul a fost dezactivat de cître proprietar. 🙂 Nu l-am putut vedea. Numai bine!
Iosif
Asta e… doar ca este interpretata de o fetita, Andrada Anghel. 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=ALBZWXofOQ0
Iosif
https://www.youtube.com/watch?v=1l3uA-lQFS4&t=1241s
Dana Fodor Mateescu
Aici, da! Mulțumesc!