Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Am patit-o si eu!

De veghe-n lanul cu păpuși

Era noapte. Liniște totală. Luna avea hepatită și se ascundea după norii pufoși. Deodată, în camera de jos, unde ținem obiectele de artizanat pentru magazin s-a auzit un zgomot ciudat. Apoi încă unul. Și troonc!

-Ce-o fi?

Cobor. Deschid uÈ™a la Artizanescu, aprind lumina. Și ce-mi văd ochii? PăpuÈ™ile, fete È™i feciori, pe care abia-i adusesem la noi, se certau ca la balamuc când se termină pastilele. Mai aveau niÈ›el È™i se-ncăierau serios.

-Hooo! Ce-aveți? Ați înnebunit?, am strigat la ei supărată.

Și-au început reclamaÈ›iile. A început un oltean de pe la Craiova, mai tupeist, aÈ™a:

-Dano, Dano, Costel o pupă pă Vasilica, a` blondă, care râde ca proasta! Acu` o trag de păr!

-Ce? Nu-i adevărat! El se dădu la mine. Mă trezii că mă mușcă de gât!

Nu-mi venea să cred! PăpuÈ™ile ieÈ™iseră singure din cutii È™i se… desperecheaseră. Fiecare s-a cuplat cu cine-a vrut.  Didina din Prahova era cu unul din Sibiu. Se hârjoneau, de numa-numa. Ä‚la o părăsise pe a lui, pe sibiancă, iar aia plângea în hohote È™i ar fi vrut să sară pe Gheorghe de la Cluj, drept răzbunare. O dobrogeancă s-a lipit de un moldovean cu gura mare, scandalagiu È™i posesiv, iar o fată de la Hunedoara îl mângâia pe-un frumuÈ™el de la BraÈ™ov. Ä‚la părea chiar beat, după privire.

Ami multe fete din Muntenia tăbărâseră pe unul din Oaș. Scandal mare.

Cu toții se pupau cu foc, și râdeau de le pârâiau țoalele. Cei care rămăseseră singuri și desperecheați zbierau, plângeau, cereau RĂZBUNARE!

-Blondooo, vino-ndărăt, tu cu mine erai!, țipa olteanul trădat.

-Nu vin!

-Dacă te prind cu mine-n cutie, îți rup basmaua! Și rochia!

O prahoveancă veselă îl ținea de mână pe unul din Sighișoara și chiuia ca la nuntă, făcând-i în ciudă uneia din Teleorman.

Mi s-a făcut milă de păpușile părăsite. I-am luat pe fiecare-n parte, i-am mângâiat, i-am aranjat, le-am cântat și i-am potrivit cu cine am considerat eu, fără să-i mai întreb.

Și bine am făcut! În cinci minute s-au liniștit. După zece, deja se pupau. Așa i-am lăsat și eu, că mi-era somn și trecuse deja de miezul nopții.

Șșșș! Să nu faceți gălăgie când veniți p-aici! Dacă se trezesc nebunele, iar încep să facă scandal.

DFM

Leave a Reply