Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Tu mă priveai și nu făceai nimic

O icoană oranj umblă desculță prin lume
Are două răni la picioare și un spin în aripa stângă
Acolo unde i-ai montat un cântec astă-vară.
Da, da. Din începutul ăsta care e sfârșit
se aude Leonard Cohen:
„Touch me with your naked hand or touch me with your glove
Dance me to the end of love”
Mai tacă-ți gura, Leo!
Pune întunericul la treabă și trage lumea peste noi
Vine frigul.
Cerul nostru e o groapă vie
în pieptul ei locuiește un canar cu trei glasuri și patru ochi
El te iubește cel mai puțin…
Și inima mea obraznică
azi sare ca o iadă prin iarbă
A găsit un alt om în care să bată.
Știi?

Azi-noapte am visat că-mi mâncam crucea
Tu mă priveai și nu făceai nimic.

Dana Fodor Mateescu – 16 mai 2022

3 Comments

  1. Imaginație debordantă, spații la care nu m-aș fi gândit, sentimente incredibile. Scrii MINUNAT! E o poezie care se ține minte cu sufletul. Felicitări!!!

Leave a Reply