Atâtea lacrimi am vărsat
De când te-ai dus de lângă mine
Atât de mult te-am așteptat
Gândind mereu, mereu la tine.
De câte ori îmi amintesc
De serile cu lună
Când te-așteptam ca să-ți șoptesc
Iubirea mea nebună?
De ce nu vii? Cum poți uita?
Mi-ai fost atât de dragă!
Mă doare nepăsarea ta
Și dragostea-mi pribeagă.
Garoafe roșii ți-am adus
La prima întâlnire
Dar te priveam pe gânduri dus
Pierdut de fericire.
Petale albe de cais
Cădeau în calea noastră
Dar ai plecat, frumosul vis
S-a dus cu noaptea-albastră…
Autor: Teodor Șerbănescu, violonist, prim-solist al Filarmonicii de Stat din Ploiești, colonel de cavalerie
Foto garoafe, preluare internet.
Leave a Reply