Pantofii roÈ™ii din ziua de PaÈ™te, mâinile È™i fruntea sărutate de mama, tălpile goale din țărâna încinsă, mirosul teiului din ceaÈ™ca dimineÈ›ilor, cozonacul cald din Ajunul Crăciunului, colindele înfășurate în zăpadă, grădiniÈ›a cu miros de plastilină, È™coala cu degetele mânjite de cerneala copacilor cu fructe necoapte, sarea din buzunare, păpuÈ™ile îmbrăcate È™i dezbrăcate de o mie de ori, spălate È™i tunse, ciufulite sau alintate, mirosul înflorit al nopÈ›ilor de vară, când dormeam cu bunicii afară…
Verișorii mei- unii încă aici, bucăți din sufletul meu, alții privindu-mă din ceruri cu ochi de îngeri, prietenele mele, raze care încă îmi luminează cărările.
Imagini, mirosuri, sunete, atingeri, oameni…
Și cum să le spun amintiri, când le simt în mine ca un prezent continuu ale celei care sunt?
Autor: Marinela Tănase fragment din volumul de versuri „SOS pentru suflet†-Sibiu 2019
Leave a Reply