Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Fel si fel

Zuza…

La Cimitirul Spitak, printre sutele de morminte cu aceeasi data a decesului, 7 decembrie 1988, se află unul fara cruce, stea sau fotografie. Monumentul conține doar numele: Zuza.

Cine a fost ea? Iată povestea:
În timpul unui cutremur teribil din Armenia, care a ucis 25.000 de oameni, Zuza, un cățel metis, a făcut imposibilul. A salvat o fetiță de un an, care se afla împreună cu ea sub dărâmături.
Timp de patru zile cățelușa a încălzit copilașul cu căldură și, e posibil să-l fi hrănit și cu laptele ei.
Când salvatorii încercau să scoată oamenii care încă trăiau sub o grămadă de pietre și nisip, Zuza a urlat. Dar animalele nu erau prioritatea, oamenii erau mai importanți. Și au trecut mai departe.
Apoi Zuza a mușcat ușor copilul. Bebelușa a început să plângă și, atunci a fost auzită de salvatorii care le-au scos pe ambele de sub dărâmături.
Zuza a locuit cu familia lui Lale Saryan (fetița de sub dărâmături) încă 12 ani. Când a murit, rudele Lalei au îngropat-o la cimitirul Spitak, printre alte morminte umane…
Cel puțin de data aceasta nu după reguli, ci după merit.
sursa: Stop The War Now!

4 Comments

  1. Cainii sunt variantele mai bune de oameni!

Leave a Reply