Ce am simțit la „moartea” lui Salam?

Motto:

Reporter: Domnule Florin Salam, o să mai cântați vreodată la PROTV?

Florin Salam: Nici mort!

– preluată de pe Facebook-

…

Gafa monumentală a știrilor PROTV, prin anunțarea morții lui Florin Salam, este, de fapt, o palmă pe obrazul întregii prese din Romania. (Ce-a mai rămas din ea!)

Ca simplu consumator informații te întrebi: dacă o știre despre un individ cu o notorietate atât de mare, fie ea și în domeniul manenelor, nu a putut fi verificată înainte de a fi lansată în spațiul virtual, atunci câte lucruri apar în spațiul public fără a fi probate de niciun fel?

La câteva secunde, după ce informația a fost lansată de PROTV, a fost preluată orbește și de numeroase alte instituții de presă, tot fără nicio verificare ,decât citându-se sursa. Printre acestea DCNews, BZI (Iași), de grupuri și pagini dedicate Românilor din diaspora, pe rețelele sociale. De-abia după ce subiectul știrii și fiica acestuia au ieșit să conteste știrea, tragica veste a putut fi retractată.

Dacă nu o făceau în primele trei sferturi de oră, probabil că întreaga presă din România ar fi preluat fără să clipească povestea cu „Florin Salam a murit drogat”.

Lipsa de profesionalism, de deontologie și lichelismul în care se complace o parte din această breaslă a „ziariștilor” a făcut în peste trei decenii rele incomesurabilie societății românești. În cazul lui Salam este doar o mostră, o devoalare a „tehnicii” pe care mânuitorii de condei o practică în mod curent. (Tehnică pe care am detestat-o mereu, motiv pentru care am și părăsit zona!)

Nu sunt un consumator de manele, ci de Mozart și Bach, dar primul gând la aflarea teribilei vești a fost un adânc regret. M-am gândit la cât de greu a fost încercat omul ăsta, când i-a murit soția, în floarea tinereții. Cum a vrut atunci să se lase de cântat și zicea, de durere, că n-o să se mai recăsătorească. Mi-l aduc aminte de la Miss Piranda, când țopăia fericit pe scenă, în stilul lui inconfundabil, tot repetând „Salam Reggaeton, Salam Reggaeton”, în timp ce eu eram în sală trimis de cotidianul Libertatea ca să scriu un amplu reportaj.

Mi-am adus aminte când a cântat cu Goran Bregovic, dar È™i când a fost un subiect de discuÈ›ie la Universitatea NaÅ£ională de Muzică din BucureÅŸti, în cadrul proiectulului iniÈ›iat de etnomuzicologul SperanÅ£a Rădulescu, proiect intitulat „Maneaua ca fenomen, maneaua ca obiect de dezbatere publică”.

Îmi amintesc, totodată, și cât de vehement a fost George Pruteanu când i-a chemat la o emisiune, condamnând acest stil de muzică.

TotuÈ™i, Salam a însufleÈ›it petrecerile românilor din diasporă, la cluburi de manele din Italia È™i America, a făcut să plângă de bucurie mii de oameni alungaÈ›i din È›ara lor de sărăcie È™i de politicieni. Salam a cântat pentru oameni buni, răi È™i… PSD-iÈ™ti. De bucurie, Liviu Dragnea i-a oferit ceasul de la mână.

Salam a adus mai multă bucurie oamenilor decât necrofagii din presă, pe care parcă-i È™i văd suflecându-È™i mânecile, fericiÈ›i că vor avea ce scrie în următoarele săptămâni, întrecându-se în texte È™i întrebări, care mai de care mai cretinoide, legate de avere, moÈ™tenitori, amante, maÈ™ini, presimÈ›iri, scandaluri, secrete de alcov, etc… etc, după tiparele consacrate morÈ›ilor reale.

M-am gândit la tinerețea lui Florin, la cei cinci copii care vor crește fără tată, și nu pot să vă spun ce mult m-am bucurat, când l-am văzut viu și nevătămat. M-am gândit chiar că a murit la o zi mare, în Ajunul Sărbătorii Adormirea Maicii Domnului care, în tradiția populară, se mai numește și Paștele verii. Atunci, ce să zic? Salam a-nviat!

Răzvan Mateescu, 14 august 2022

Foto Capital