Buna

Pentru Carmen…

Erau doar ele două în bucătărie. Carmen È™i buna. Legate prin vene invizibile, de cleÈ™tar È™i iubire. Mâinile bătrânei păreau păsări mute cu ciocuri de diamant. Degetele rupeau frunzuliÈ›ele de mentă proaspătă abia culeasă din pădurile de la PaÈ™cani: una, două, trei… È™i Carmen rămânea fără aer în piept, de dragul ei.

O privea fascinată. Fusese frumoasă tare în tinerețe. Era frumoasă și acum. Frumoasă, frumoasă!

Bunicuța de 93 de ani n-o vedea, era atentă la menta ei, din care va face ceai la iarnă, și-și mișca buzele continuu, ca o fetiță care desenează căței și flori.

La radio cânta Aurelian Andreescu, tu ești primăvaraaa meaaaa, iar cafeaua aromea încăperea, odată cu menta crudă. „Doamne, oprește clipa! Vreau să fie așa mereu!”, a gândit Carmen, în timp ce buna îi zâmbea rătăcită-n cine știe ce amintiri.

Buna ei dragă! Neprețuita ei! Minunea ei! Universul ei! Nu a întâlnit în viața ei o ființă mai cumsecade ca bunica ei. Când era mică, o lua în brațe, „tâta mareeee!”, și o ridica la tavan. Îi vedea fața rotundă, ochii adânci și umezi. Buna mirosea a busuioc verde și-a miere caldă.

Diminețile o trezea cu gogoși vanilate, colțunași cu brânză și clătite. O iubea cât cerul!

Vara, copiii se bălăceau în râul Moldovei, până li se lipeau burÈ›ile de spinare È™i le ieÈ™eau ochii din cap, de foame. ÃŽn capătul uliÈ›ei apărea buna, ca o sfântă ce abia a coborât de pe pereÈ›ii bisericii, unde a fost pictată de un anonim bolnav de plămâni…

Buna le aduce turte coapte pe plită, presărate cu zahăr. Ce minunăție!

Când amintirea s-a oprit puțin, a terminat și buna de curățat menta. A privit-o puțin pe Carmen, a clipit și a șoptit:

-Ni s-o făcut seti!

Și, cuminte, buna a luat o cană, a dat drumul la apă, limpede ca sufletul ei, a umplut-o și, cu înghițituri mici, a băut din ea.

-Tari bunî o fost! Acu haidi sî videm șî un film, a mai zis, și pe frunte i-a răsărit o lumină trandafirie.

Carmen a sărutat seninul pe ochi, apoi a plâns încet…

Dana Fodor Mateescu 18 august 2022

Azi, 12 noiembrie 2022, Buna lui Carmen s-a dus… A suspinat uÈ™or È™i gata a fost. Dintr-un ochi i s-a prelins o lacrimă. Pe 15 era ziua ei. Dormi în pace, bunicuÈ›o!