Într-o zi ai râs de trei ori.
Melcii cântau subțire
pe două voci egale.
Aveai 33 de ani și părul lung până la graniță.
Vântul te lovea cu picioarele în inimă
dar tăceai, iubitule, tăceai corect.
Ascultai cum vorbesc și vorbesc și vorbesc,
despre cum aș face, dacă tu ai vrea.
Știi? Când mă auzi, nu mă mai doare așa de tare.
Un copac șchiop fuge după noi.
Rămâi aici!
Cu palma dreaptă dormind pe inima mea.
Plânge-mă cu plăcere!
Și nu spune nimănui cât mă iubești!
Poate că melcii au fost odată îngeri.
DFM 14 octombrie 2022
danmatei1206
💓💓💓