Dani, ți-am pus grâu la încolțit!
Când luna noiembrie se lăsa într-o parte și pregătea să moară, mama îmi punea grâu la încolțit. Mereu.
Fiecare avea farfuriuÈ›a lui: tata, eu, ea, frate-miu. Grâul nostru creÈ™tea sălbatic, des, cu furie verde. Să-l mănânci cu ochii! Al mamei (pentru ea rămânea mereu cel mai sărac grău, cu boabe fleÈ™căite È™i rupte) ieÈ™ea rar, ars, slăbit. Biata mama! Zâmbea palid È™i zicea: „Ăsta-i norocu` meu…â€
Tata o privea cu un singur ochi, – era la al paiÈ™pelea pahar de vin – È™i râdea ca un adevărat electrician care se simte împăcat È™i cu toate prizele sparte È™i arse:
-Misticism! Ia-l pe-al meu!
Mama ofta cuminte:
-Nu se poate. Fiecare cu soarta lui.
Anii au venit peste noi, am crescut, dar mama îmi punea mereu grâu la încolțit la sfârșitul lui noiembrie.
„Tu uiÈ›i mereu să cumperi È™i oricum nu te prinde nimeni pe acasă…â€, îmi zicea tristă, dar zâmbind. „Semeni cu tac-tu! N-ai treabă! N-ai grijă! Mai È™tii? Te-am trimis într-o dimineață să cumperi pâine È™i îngheÈ›ată. Aveai vreo È™apte ani. Eu trebuia să plec la muncă. N-ai venit nici la prânz, nici după-amiaza. Ai apărut pe la opt seara, mânjită la bot, de îngheÈ›ată, pe tricou, peste tot! O mâncaseÈ™i pe toată, pâinea era udă, plină de cacao È™i dulce. Unde-ai umblat atâta?, te-am întrebat. M-am dat în leagăn, ai zis. TOATÄ‚ ZIUA? Nuu! Am făcut È™i pipi în parc…. Erai aÈ™a de veselă, că nici să te bat n-am mai putut…â€
De când a murit mama, nu-mi mai pune nimeni grâu la încolțit. Cine să-mi pună? Și de ce?
Într-un singur an am reușit totuși să cumpăr o pungă din Piața Domenii și am sădit într-un ghiveci. Mi-a ieșit frumos, verde și des. Eram așa de fericită! Grâul meu cânta și era vesel. L-am apropiat de obraz și m-am mângâiat de el, așa cum fac mâțele.
Jur că-n clipa aia am simÈ›it-o pe mama lângă mine: „Dani, È›i-am pus grâu la încolÈ›it!â€
DFM
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:
RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!






condeiblog
Dani, mi-ai pus nostalgia la încolțit!
Dana Fodor Mateescu
AÈ™a fac. Arunc seminÈ›e peste tot… 🙂 Te îmbrățiÈ™ez!
Dana Fodor Mateescu
Unele chiar încolÈ›esc. Altele mor… Depinde de om.
Marina Costa
Al meu nu se prinde, mucegăieÈ™te de obicei. Nu mă pricep eu…
Dana Fodor Mateescu
Nu È›i-a crescut niciodată? Poate pui prea multă apă…
Marina Costa
S-a mai prins, când eram prin liceu sau facultate. Am încercat, anii trecuÈ›i, să-l pun È™i în pământ, nu în vată… Dar la cât talent am eu cu florile…
Daniel Dobre
Incredibil!!!Fix cuvintele astea le aud in cap.Stiti de ce?Pentru ca mama nu mai e de aproape doi ani si pentru ca ma cheama Daniel dar toti imi spuneau si inca imi spun Dani,de cand ma stiu.Am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic de la viata,doar sa nu-mi ia pe nimeni…
Dana Fodor Mateescu
🙁 Dani…
Dan Matei
â¤ï¸
Dan Matei
💓
Sykophantes
Si parintii mei puneau uneori, cand eram copil dar parca era o singura farfuriuta pentru toata familia, nu aveam fiecare cate una. Si credeam ca e asa, un obicei ca acela de a aprinde artificii, nu stiam ca exista niste credinte legate de noroc in anul care vine.