Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Tristeți pe o stea

– de Ioan Tecșa


Și iernile de-or fi tot mai geroase
Prea bună maică, amintirea mea,
Mă voi zidi într-un castel de oase
Cu geamuri de hârtie la șosea.


Și zilele de-or fi tot mai geroase
Prea bună maică, luminarea mea,
Îți voi aduce vechi piane arse,
Tristețile uitate pe o stea.


M-oi cufunda în somnuri mincinoase
Cu gust de cloroform și catifea
De clipele vor fi tot mai geroase,
Prea bună amintire, maica-a mea.

Leave a Reply