Aripi care nu se văd

Nu, aripile nu pleacă niciodată de la noi. Ele sunt smulse din rădăcină, pană cu pană, de făpturile egoiste care ne forțează să facem ce vor ele, pentru ele.

Și noi facem.

Din dragoste la început, nu ne dăm seama, din datorie (WTF?!), din simplu motiv că ne săturăm de reproÈ™uri, pentru că ne obiÈ™nuim, apoi, fără aripi… Parcă n-am avut niciodată. Nu, e niciun sindrom Stockholm. Nu e nimic. E doar o trecere. Să nu te sperii, fată dragă!

Ne rămân niște cioturi care urlă. Vrem să zburăm, dar nu putem. Țopăim disperate (sau disperați) apoi obosim.

Alteori, sângerăm după iubire toată viața, nemaiștiind ce-am fost la început. Care început?

TotuÈ™i, aripile noastre nu mor niciodată! Ele au rădăcinile în plămâni. Când tragi aer, adânc, în piept, le simÈ›i? Ele sunt acolo! Și pot creÈ™te din nou, Mereu È™i mereu. Rădăcinile nu mor niciodată. 🙂

Există femei care au aripile smulse. Retezate. Pârjolite. Speriate. Au rămas cu niÈ™te „mânuÈ›e” care se încăpățânează să fie acolo. Dau din ele, fâl-fâl, dar… nimic. Èšopăie crezând că zboară. Dar nu se mai pot ridica de jos.

Mai demult, m-am urcat și eu pe cele mai înalte turnuri, visând albastru. Ca majoritatea dintre noi, nu?

Mi-am desfăcut aripile È™i chiar am plutit o vreme. Am zburaaaat, de nu m-am mai văzut! 🙂 ÃŽnsă, am coborât. La timp!

Am crezut că ceea ce mi se spune e adevărat. Dar nu era! L-am ținut de mână pe el, visând ca o tembelă că vom merge împreună înainte. Dar n-am mers. S-a oprit în clipa când a trebuit să fie real. Să decidă. Și atunci m-am trezit. „Ia stai, domne, sunt dilie? Am uitat să mai fiu eu? Am uitat că viața e a mea?”

Și m-am gândit. Cum rar o fac. Am realizat că am pierdut un timp prețios cu persoane care nu meritau nimic de la mine, veri și primăveri, toamne prefăcute, joc dublu, ierni nesfârșite și o mare de gheață numai a mea și a lor. Am risipit secunde aurii cu indivizi și individe care nu meritau nici un zâmbet de la mine, iar eu le ofeream, gratis și cu bucurie, sufletul meu.

Așa că, draga mea prietenă, te știi tu! Nu te întoarce cu aripile vindecate la persoana care ți le-a smuls! Păstrează-le pentru tine! Vei avea nevoie de ele!

Dana Fodor Mateescu – Amintiri din alte vieÈ›i-

25 decembrie 2022

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit, susÈ›ine-mă, aici: 

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!