Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Dă-mi o bucată de toamnă și o cană plină cu îngeri!

Dragul meu, o să-mi răscumpăr greșeala, promit!
Dă-mi o bucată de toamnă și o cană plină cu îngeri calzi,

că de gheață m-am cam săturat.
Ți-am desenat inițialele noastre și o inimă strâmbă
Acolo, lângă lacătul fără cheie.
Trebuia spart cu barosul, dacă voiai să urci
Dar, ca de obicei, ți s-a făcut milă și ai renunțat.
Atunci ai vrut să-mi arăți sufletul care încă nu s-a născut și nici n-a murit.
Mi-ai cumpărat prune și trei kile de serafimi proaspeți.
Mai ți-e sete?
Din fiecare femeie ai băut cât ai vrut
Te-ai săturat?
Și încotro au zburat păsările astea enorme în care te-ai culcat?
DFM -octombrie 2022

2 Comments

Leave a Reply