Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Noapte bună, România!

ÃŽn urmă cu ceva timp, m-a sunat o individă, extrem de înÈ›epată, din diaspora, care m-a întrebat dacă nu cumva am de vânzare la magazinul meu online, Artizanescu.ro 356 de farfurii cu păsări, acelaÈ™i model, pentru că „ea e din Italea È™i face nuntă”. Abia ne-am înÈ›eles la vorbă, deoarece, se mai auzea (probabil la vreun Cd-player) un nene care urla cam aÈ™a: „șase buci, È™ase, buci, È™ase buci…”.

M-am speriat nițel, dar am tras aer în piept și, cu mult curaj, am întrebat-o pe femeie, la mișto, firește: „Doamne, cine cântă așa frumos?”

Aahhhhaaa! Odată s-a înmuiat madama și a dat din casă: „Ie băiatu meu, îl ascultă pă Tzancă Uraganu!” Apoi către ăla: „Francesco, dă, mă, mai încet, că nu m-aud cu duamna asta!”

Francesco, bine crescut, a dat și mai tare măgăoaia.

În fine, să n-o mai lungesc, am reușit să-i zic „italiencei” că nu am atâtea farfurii și că nici n-aș avea cum să i le trimit la Rimini în cinci zile. Nu știu dacă s-a supărat, dar n-am mai auzit-o. Cred că mi-a închis.

Curioasă, (na!, ce să fac?) m-am apucat să caut „melodia” care povestește așa de gingaș despre cele șase părți anatomice rotunde și feminine. Și am găsit „versurile”. Nu vă las decât refrenul. E suficient. Prea suficient!

„Bateți tarabanele, să intre bucile!

Bat la șase buci, șase buci,

Șase buci frumoase, de-ți vine să le mănânci.

Două negre tuci, două de la turci,

Două brazilene, bat în ele, bat în ele,

Rak-tak… Tigdatigda solo-percuÈ›ia

Buci de Africa, buci de Turcia

Și cireașa de pe tort,

Buci made in Brazilia.”

Am lăsat „brazilene”, că așa a scris autorul, o fi licență poetică? :-). Nu mă bag! Nici la „Tigdatigda” nu am nimic de comentat.

Cine e Tzancă ăsta după care freamătă atâta lume?

Iaca: „Andrei Velcu, cunoscut cu numele de scenă Tzancă Uraganul sau Tzancă de la Ploiești, este un cântăreț de manele rom din România.” (wikipedia!)

Albumele „Sistem turbat„ și „Se mișcă beat” (adânci rău, chiar filosofice, aș putea risca!) au strâns milioane de vizualizări și sute de comentarii. Ascultându-le, o anumită parte a tinerilor patriei (dar și cei mai purii, așa!) au devenit mai buni, mai înțelepți, au căpătat numeroase cunoștințe financiare și tactice despre viață, lume, sistem solar, sistem nervos, osos și, evident, muscular.

Se pare că Tzancă „bate” – nu numai la È™ase buci deodată, dar È™i la vizualizări È™i abonaÈ›i, – aproape toÈ›i compozitorii români de muzică clasică, uÈ™oară, rock, jazz, populară sau combinaÈ›ii…

Mi-am amintit de un profesor de muzică, de-al meu, căruia îi dădeau lacrimile când asculta Balada lui Ciprian Porumbescu. A murit, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, visând la o Românie curată, muzicală și glorioasă! Mă întreb ce-ar fi zis el, dacă l-ar fi auzit, azi, pe Uragan.

M-am uitat, apoi, comparativ la un clip cu „Balada”, pus pe Youtube acum cinci ani, și la cel cu Tzancă, urcat tot acolo, în urmă cu trei luni. Balada are 847K vizualizări, iar „Bat la buci” 6,3 milioane.

Soprana de coloratură Iolanda Mărculescu are și ea mai multe clipuri pe Youtube. În nouă luni, la „Vise, amăgiri din stele”, un fragment din opera „Doamna Luna”, s-au uitat doar 16 persoane.

1-0 pentru Uragan.

Noapte bună, România!

DFM, 14.03.2023

6 Comments

  1. România doarme de mult (oare somnul de veci?). Vise frumoase!

  2. adrichinezu

    Nu este nicio noutate că îndobitocirea maselor funcÈ›ionează ireproÈ™abil, cu sprijinul È™i sub oblăduirea guvernanÈ›ilor! E adevărat că, îngrădirea libertății de exprimare este de nedorit, dar nici promovarea nemijlocită, pe media, nu e prea cuÈ™eră! Pentru mine, este cam târziu să mă mai poată converti vreun „influencer” cu aptitudini muzicale „dă la mahala”.. Ba, chiar mi-am confecÈ›ionat niÈ™te clapete pentru urechi🙉, care se declanÈ™ează automat la primul acord sau prima onomatopee emisă de „talentaÈ›ii zilei”! Dar, ce ne facem cu copiii zilelor noastre? Cum să-i poÈ›i apăra de aceste „flatulări muzicale”? Este aproape imposibil, doar prin educaÈ›ia de acasă… Pe aÈ™a-zisa È™coala, o cam doare’n dos de curentul ăsta… Ba, dimpotrivă, unele È™coli, îl si susÈ›in, din păcate! Oamenii de cultură sunt eclipsaÈ›i de non-valorile ce ne-au năpădit! Această „pelagră” a societății nu va dispărea, decât împreună cu guvernanÈ›ii ei! ‘Geaba, Imnul României îndeamnă la deÈ™teptare… Dormim adânc, somniferul È™i-a atins scopul… Chiar, nu putem descoperi un antidot?

    • Adi… ce să zic? Ai dreptate, dar ca să ne apărăm, trebuie să avem oarece înÈ›elepciune. Antidoturi la mediocritate È™i subcultură? Pfff! Sunt multe.

  3. Lupu Maria

    Sunt multe, dar cum le administram?Mi se pare imposibil să scăpăm de acest supliciu

Leave a Reply