Feminista

Nu fusesem curtat de fete prea des. Nu era nici de mirare, nu am fost nici în tinerețe un bărbat feroce, musculos și sigur pe mine. Dar m-am luat după tata care era cel puțin la fel de banal, mic, pricăjit și bătăuș, mai mult cu vorba decât cu pumnul. Dar a cucerit inima mamei, care era o femeie nu numai frumoasă, ci și extrem de sexy. Cum o făcea? Încerca totdeauna să fie drăguț, înțelegător și amabil. Ei, și pentru ăștia ca noi există o secțiune din publicul femeiesc, doamne ce preferă prieteni de suflet unor macho care poate pretind intimitatea, chiar când ele n-au chef, amenințând că altfel o să caute miere în alți stupi.

Și iată că metoda tatei mi-a adus o grămadă de prietene de suflet și de câteva ori și unele cu care am întreținut relații romantice. Eram relativ un nou imigrant în Israel în toamna lui ‘83; student la filologie, care locuia la cămin studențesc cu multe alte fete provenite din toate colțurile lumii. Mie îmi păreau toate exotice, dar nici unele mai mult decât anglofonele. Tipele din SUA, Anglia, Australia, Canada, etc. aveau o atitudine mult mai degajată, mai liberală și neinhibată decât majoritatea celor din România generației mele. Sau cel puțin așa mi se părea mie.

Și așa, într-o bună zi, încă în vara acelui an de grație, 1983, au apărut două noi vorbitoare de limba engleză, după accent de undeva din America de Nord, adică ori SUA ori Canada. Aparatul meu “gagicar”, adică radar la gagici, a intrat rapid în funcțiune, cum să nu? Una blondă, cealaltă șaten deschis, corpuri ca două clepsidre, aspect un pic hippie, foarte en-vogue încă, și la mai bine de un deceniu de la generația Woodstock-ului… și vorbind engleza ca limbă maternă, chestie importantă pentru mine, deoarece studiam la universitate literatura engleză și-mi plăcea ideea de-a avea o amică tutore în același timp. Și una mai mișto la față ca cealaltă. Da’ eu ce să mă dau la ele?! Știam că-s un imigrant amărât, venit cu fundu’ gol din România comunistă, ajuns în societatea de consum unde toate sunt disponibile… dacă ți le poți permite. Și, cum am scris mai sus, nu eram un Adonis; mai curând un David al lui Michelangelo, în special din punct de vedere al proporției minuscule a organului genital comparativ cu restul corpului, dacă nu, ca aspect fizic general. Engleza mea era destul de decentă și am încercat să înfiripez eu o conversație cu domnițele, însă amândouă s-au uitat la mine ca la felul șapte, mi-au întors spatele și pe-aici le-a fost calea.

Nu, îmi dădeam seama că n-am nici o È™ansă la o girlfriend cu vreuna din ele. Căminul meu fiind cum am spus unul studenÈ›esc, aveam o dată pe săptămână cel puÈ›in organizată o activitate socială, de obicei un disco. Da, termenul mai era la modă prin acei ani. ÃŽncă nu existau prea multe “cluburi” È™i în mod definitiv stilul punk, mosh pits – găurile de sfărâmare a diblelor lipsite de materie cenuÈ™ie – inele-n rât ca la porci sau crampoane-n limbă, precum È™i tatuajele care arată ca È™i când cineva a morfolit o pictură a lui Dali, după care a borât-o pe pielea punkistului, nu constituiau încă moda main stream, slavă soartei! Și eu, când era vorba de dansat pe muzică cu ritm, adică nu pe zbierături afonice, atonice È™i amorfe, eram primul la rând. Cu parteneră sau de unul singur, îmi etalam talentele ore întregi, până când adeseori disc jockey-ul era silit să-mi amintească de faptul că după ora două dimineaÈ›a, dacă el nu dă volumul mai încet, vin vecii cu poliÈ›ia sau, mai rău, cu revolverele după noi.

În timpul unei astfel de sesiune de dans, mă trezesc cu una din cele două nord-americance dansând cu mine. Nu numai dansând, ci făcându-mi ocheade. Da! Ocheade, EA către MINE. Știu, greu de crezut, dar adevărat, parol! Ba încă mi-a țipat tipa, așa ca să răzbească vocea ei peste zgomotul de la amplificatoare, că stilul meu de dans îi amintește de cluburile de dans (se pare că în America deja nu se mai numeau disco… Travolta devenind second-hand sau așa ceva) în care se duc afro-americanii. Adică “I’ve got rhythm baby”!

Am dansat cu tipa tot restul serii, am schimbat È™i câteva cuvinte – zbierături mai curând – ca la sfârÈ™it, când m-am oferit s-o conduc la uÈ™a camerei ei (deh, eu gentleman de-acuma) ea s-a oprit în faÈ›a uÈ™ii È™i, hodoronc-tronc s-a agățat de gâtul meu începând să mă È›ucăie ca o apucată. Voiam să mă ciupesc, ca să mă conving că nu visez. Americanca, căci de-acuma aflasem de unde este È™i chiar numele ei, Gail Burstyn, din Maryland, mi-a făcut ea mie avansul. Da, după care m-a tras de mână în cameră, colega ei de cameră, cealaltă americancă miÈ™to, era dispărută în mod magic. Imposibilul s-a petrecut È™i nici n-a trebuit să-ncerc să-i conving pe ceilalÈ›i prieteni români din cămin, toÈ›i imigranÈ›i calici ca mine, că am avut succes cu una din noile americance. Venea ea È™i mă îmbrățiÈ™a în faÈ›a lor. Eram amorezi în toată puterea cuvântului. Și era o experiență cum nu mai avusesem.

Fără să intru-n amănunte nenecesare, hai să zicem că nu existau secrete de-ale intimității sexuale în care domniÈ™oara (?!) Gail să nu mă fi introdus. Vis! Extaz curat! TotuÈ™i erau câteva amănunte care mă deranjau puÈ›in, cel mai mult dintre ele faptul că nu se rădea pe picioare. Dar, cum am menÈ›ionat, Gail era o hippie È™i mi-a spus că e È™i feministă È™i că în mintea ei nu înÈ›elege de ce societatea s-o silească să se debaraseze de o podoabă naturală, când un bărbat nu trebuie să o facă. Dar, cum era blondă, È™i cum eu deja È™tiam din petrecut mult timp cu mama în Austria, unde arar vedeai o femeie depilată pe craci, am înghiÈ›it această – pentru mine – ciudățenie.

Nu mi-era de alta dar când stăteam amândoi în pat, goi goluți, ca Adam și Eva, gambele noastre împletite între ele, mă uitam și ades îmi era greu de deosebit care era piciorul meu și care era al ei.

Și a mai fost o chestie ciudată. După luni de zile de „dating” serios, după ce o prezentasem părinților și familiei mele, am simțit că nu este firesc să-mi fac damblalele cu o femeie și să nu o cer de soție. Deh, io de modă veche… mă rog, când era vorba de relații sexuale prenupțiale și obligațiile ce reies din acestea. Când Gail a auzit cuvântul „soție” i-a căzut falca. S-a uitat disperată în ochii mei și-a făcut o reală criză de isterie, urlând cu lacrimi în ochi ca o apucată, că ea e prea tânără (avea numai 21 de ani, adevărat) ca să se gândească la măritiș. Asta nu a fost tot. A continuat spunându-mi că simte că nu are îndeajuns de multă experiență cu bărbații (puteam să o asigur că știa mai multe decât toate celelalte gagici cu care am ieșit până atunci, poate cu excepția profesoarei de limba germană, de 32 de ani, cu care am întreținut o relație extrem de intens sexuală, pe când aveam numai 19 ani) și poate chiar… cu o femeie (?!?!?!?!)

Am rămas uluit la vorbele ei și, adevărat, lovit în amorul meu propriu și personal. Cum? Adică, după ce ne-am făcut toate damblalele, și-am explorat toate colțurile întunecate ale libido-ului omenesc, frizând perversiuni explicabile în teoriile domnului Freud, dar pentru care desigur am fi fost amândoi băgați la zdup (sau la casa de nebuni), ea crede că mai are de-nvățat ceva? Și cu altul??? Uăi!

Relațiile cu Gail s-au răcit vertiginos din acel moment și, după câteva zile, ea mi-a rupt inima, spunându-mi că vrea să o terminăm. Când am protestat, nu s-a lăsat. Ba chiar în zilele următoare a-nceput să apară în compania altor tipi. Tâmpitul de mine încă mă țineam după ea, făcând o dată chiar greșeala să trag cu urechea la ușa ei, numai ca să mă conving că ea deja continua educația sexuală cu altcineva. A plecat înapoi în America la puțin timp după aia și, cu toate că a-ncercat să ne despărțim amical, eu eram prea lovit în amorul bărbătesc ca să nu mă port ca un babuin, mai curând decât ca un gentleman. Atunci și ea a adoptat tonul unei cățele călcată pe coadă, și așa ne-am urat amândoi câte un „fuck you and your whole lot!” cu toată pasiunea.

Anii au trecut de atunci și, într-o bună zi, acum vreo zece ani, primesc un mesaj ciudat pe Feisbuc. Era de la o anumită Gail. Tan-tani! Mesajul era intitulat „An Apology Long Overdue” (O cerere de iertare mult întârziată). Mă uit eu la o scrisoare superbă, scrisă din inimă, dar îmi era greu să cred că Gail Burstyn cea feministă și-ar putea schimba numele de familie, luându-l pe cel al soțului. Doar nevasta mea cea canadiană, pe care am cunoscut-o la numai un an după Gail, nu se consideră neapărat feministă, sau nu militantă în nici un caz și ei nici nu i-a trecut prin cap să-și schimbe numele de domnișoară după măritiș. Dar nu, când am întrebat-o de posibila schimbare de vederi politice, Gail mi-a explicat că noul nume este de fapt cel al bunicii ei după mamă, nume pe care ea l-a adoptat ca să nu se piardă, respectiva bunică având numai fete urmașe. OK, totul în regulă, dar am observat că Gail se iscălește acuma cu un “R” mare punct înainte de numele ei. Când am întrebat-o de ce, ea mi-a răspuns că R e pentru “Rabineasă”.

Rabineaaaaasssssăăă????? Adică cum? Ea s-a măritat cu un rabin, un lider spiritual în tradiția noastră evreiască? Nu!!! Mi-a răspuns că ea ESTE rabin(easă); adică echivalentul oarecum a ceea ce un creștin ortodox ar numi “popeasă”.

Uau, Gail, am exclamat, amintindu-mi de nopțile erotice petrecute pe vremuri în compania acestei lidere spirituale a unei “turme” de enoriași, veniți să-nvețe cum să urmeze căile Domnului (ah, dacă aș fi eu în sinagoga în care propovăduiește ea acuma să le dau eu un exemplu de “fă ce zice popa, nu ce face popa!”). Șocat de ce-am aflat am privit pe peretele ei de Feisbuc, să văd cum arată atunci (încă arăta superb acum zece ani), să-i văd copiii, doi la număr, băiat și fetiță, să văd cum arată bărbat-su (deci cel care a cucerit inima pe care n-am putut-o cuceri eu). Soțul era cam spân la față, și un grăsan…vaiii, un nasol! Acuma înțeleg că nici eu nu mai eram un tinerel zglobiu și viril. Sau mă rog, poate că mai eram zglobiu, dar hai mă, nici chiar așa! Și uite ce plete lungi are tipul, da’ nu așa ca un macho, ci ca un cloșar care umblă bezmetic pe străzile orașului, cotrobăind prin gunoaie după doze de Ursus neterminate și chiștoace de Mărășești sau Bucium.

Normal că nu era să fac vreun comentariu nelalocul lui față de Gail, că deh, îmi trecuse de mult focul și revenisem la atitudinea de joben și baston din cea de babuin agățat de-o cracă, cu o labă mai lungă decât întregul lui corp.

I-am scris că are o familie simpatică, cu cei doi copii tinerei și un soț…

„Ce soț?”- zice ea! „E o SOȚIE”.

„Ceeeeeeee??? Adică cum soție? Aoleeeeu!!! Știam eu că-s prost echipat da’ chiar așa frate? Nu m-am putut stăpâni să scriu: „Gail, I hope that wasn’t me!” (sper că nu e din “cauza” mea).

Ea răspunde: „Nu fi copil! Asta nu se-ntâmplă din cauza cuiva. Te naști cum te naști și poți să respingi atracția naturală, dar asta nu te face heterosexual”.

Deci tot ce făcea cu mine în pat era ca să încerce să se comporte „straight” când ea de fapt era „gay” toată, pe dinăuntru în special, nu numai pe gambe.

„Vaaaaaaai!” am scris din nou.

„Ce mai e acuma?” mă-ntreabă.

„Păi tocmai mi-am dat seama că, de fapt, când făceam amor cu tine… eram poate cu un bărbat!”.

Bineînțeles că Gail (uau, și numele ei de fapt suna cam gay!) mi-a explicat, cu răbdare, că ea era și este femeie, nu am de ce să mă tem…”.

Ne-am văzut, de-atunci, o dată, aproape de unde locuiesc eu, în Nordul Californiei. Cum am scris, tot frumoasă, mă refer ca femeie, deși nu i-am cercetat gambele. M-a îmbrățișat și am îmbrățișat-o ca pe un prieten vechi, pe care nu l-am văzut de ani de zile.

Da! Era un prieten vechi, prima persoană care atunci, când eu eram încă un adolescent aproape, cel puÈ›in la minte, nou venit din România comunistă unde sexul se petrecea peste tot È™i-n toate felurile, dar mai la toÈ›i È™i toate le era tărșă să discute pe față de el, Unde femeile… fetele de liceu, rămâneau gravide, pentru că nu se găseau anticoncepÈ›ionale la farmacie, unde era o ruÈ™ine să ceri prezervative È™i dacă-È›i luai inima-n dinÈ›i să ceri farmacistei aÈ™a ceva, aveai È™ansa să primeÈ™ti o privire sau chiar un comentariu mustrător, de parcă ai fi cumpărat gloanÈ›e pentru un Colt 45, cu care te pregăteai să dai spargere la Banca NaÈ›ională…

Gail era primul prieten care mi-a explicat că feminist nu înseamnă neapărat anti bărbați, ci pur și simplu doritor de egalitate între sexe, de drepturi și obligații echitabile, ceea ce ar fi un beneficiu nu numai pentru femeia înrobită puterii soțului, ci și pentru bărbatul care nu trebuie să simtă tot timpul că el e obligat să ducă-n spate finanțele gospodărești. Primul prieten care m-a făcut să înțeleg, și apoi să-mbrățișez ideea că noi, muritorii, ne naștem cu pasiunile noastre, cu atracția sexuală pe care „buna Dumnezea” (cine garantează că e un El?) ne-a dăruit-o, și că nici un efort nu ar face decât să ascundă ceea ce e natural.

Că dragostea nu poartă etichetă de orientare sexuală, chiar dacă eu, fiind plămădit ca majoritatea oamenilor, heterosexual nu pot înțelege, nu atât cum un bărbat poate să se simtă satisfăcut cu alt bărbat cât faptul că un bărbat se poate îndrăgosti de altul. Mi se pare nenatural, dar azi înțeleg că unei persoane homosexuale i se pare la fel de nenatural să fie în pat cu o altă persoană de sex opus. Și nu trebuie explicat de ce. Așa-i natura unor oameni, și atâta timp cât un om major și vaccinat, în totale facultăți mintale, care-și face datoria către societate ca oricine altcineva, plătește aceleași impozite, trebuie să se bucure de EXACT aceleași drepturi ca orice alt om și să-și trăiască viața cum îi face lui plăcere, nu ceea ce satisface pe unii care ades vorbesc de „libertate”! Și, poate, asta în timp ce ei, adesea, pe furiș, savurează sexul cu copii (de același sex), cu copile care nici nu știu încă ce e aia, care iau femei cu japca sau le momesc în pat unde ei se comportă ca niște bestii.

Mulțumesc, Gail pentru prietenia ta ce nu cunoaște barieră de gen și preferință sexuală! Mulțumesc celor care, chiar unii fiind ca mine, adică alb, între două vârste și muncitor de rând, gândesc așa cum gândesc eu acuma: live and let live!

Mircea Rotenberg

desen by Muchinuța