Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Traditii românești

Duminica Floriilor

Duminica Floriilor. Florin, Florina, Florica, Viorica, Viorel. Margareta, Delia, Crin, Crina, Bujor, Narcisa, Lăcrămioara, sunt numai câteva dintre prenumele de români, care așteaptă cu nerăbdare Duminica Floriilor, ziua când îşi serbează onomastica, alături de familie şi de prieteni. Pentru creștini, această dată marchează începutul sărbătorilor pascale.

Hristos e întâmpinat cu mare bucurie, ca un adevărat învingător al morţii

Denumirea de Florii vine de la zeiţa florilor, venerată de romani şi care simbolizează renașterea naturii. Tot atunci se sărbătorește Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim.

Se spune în Biblie, că în dimineaÅ£a Floriilor, Iisus se îndrepta, împreună cu ucenicii săi, spre Cetate. ÃŽn apropiere de satul Betfage, de lângă Muntele Măslinilor, Mântuitorul I-a trimis acolo pe doi dintre însoÅ£itorii Săi, ca să-i aducă un mânz ce se afla lângă o asină. Astfel, se împlineau spusele profetului Zaharia: „SpuneÅ£i fiicei Sionului că ÃŽmpăratul vine blând ÅŸi călare pe asină ÅŸi pe mânz, fiul celei de sub jug (Matei 21, 5).” Cu o zi în urmă, El îl înviase pe Lazăr în Betania È™i toată lumea aflase despre această minune. Hristos a fost întâmpinat cu mare bucurie, ca un adevărat învingător al morÅ£ii. Locuitorii cetăţii aveau sentimentul că însuÅŸi Dumnezeu a poposit în lume ÅŸi L-au primit cu ramuri de măslin ÅŸi de finic, strigând: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!”. A fost singurul moment din viaÅ£a lui Iisus când a acceptat să fie ovaÅ£ionat, ca un împărat. 

TradiÅ£ia creÅŸtină este ca, în ziua de Florii, să se sfinÅ£ească, prin stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie, care se împart credincioÅŸilor. AceÅŸtia le pun la icoane ÅŸi la intrarea în case, ca să fie feriÅ£i de boli ÅŸi necazuri tot anul. PreoÅ£ii ÅŸi ceilalÅ£i slujitori ai Bisericii Å£in în mâini, alături de ramurile de salcie, lumânări aprinse ce simbolizează triumful vieÅ£ii asupra morÅ£ii. Există o sumedenie de obiceiuri, multe dintre ele precreÅŸtine, legate de această zi. Cei care Å£in post au dreptul să mănânce peÅŸte ÅŸi să bea un pahar cu vin. Se spune că, în această zi, e bine să se aerisească hainele ÅŸi zestrea. Oamenii n-au voie să se spele pe cap, pentru că vor albi curând. Urzicile înfloresc ÅŸi nu mai sunt bune de la această dată încolo. Celor care se împărtăşesc de Florii li se va îndeplini orice dorinţă. La Å£ară, gospodinele umplu ciubăraÅŸele cu florile pe care le vor folosi la decorarea ouălor de PaÅŸti, iar ziua este ideală pentru a oferi buchete prietenilor ÅŸi cunoscuÅ£ilor. Ramurile de salcie, sfinÈ›ite în biserică, se vor păstra tot restul anului, pentru că „pot tămădui diferite boli”. Dar cel mai mare prilej de petrecere în această zi, e pentru cei ce poartă nume de flori. 

Autor Răzvan Mateescu

2 Comments

  1. Iosif

    Aceasta profunda metafora prezentata de Cuvântului lui Dumnezeu, scoate în evidenta caracterul omului limitat, muritor, inteligent, rational-sentimental, schimbator, în raport cu Dumnezeul Creator, Absolut, Adevarat, Atemporal, Eliberator, respins si abandonat de al Sau ales* popor.

    „El era în lume, ÅŸi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, ÅŸi ai Săi nu L-au primit.
    Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
    născuÅ£i nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

    Binecuvântari supreme, eterne, perene, în orice spatiu-timp si-n orice vreme !

Leave a Reply