Facebook, prieten sau dușman?

Mai mult duÈ™man… 🙂
De ce scriu asta? Pentru că, am primit È™i eu mesaje infecte pe messenger, scrise de persoane atât de bolnave că își pot confunda rectul cu faÈ›a È™i lumina cu întunericul. Și cred că È™i voi aÈ›i primit, nu? Cel puÈ›in, după alegerile din 2024, nici nu vreau să mă gândesc! 🙂

Cei mai răi sunt nostalgicii ceauÈ™iÈ™ti: agramaÈ›i, urâți ca niÈ™te treponeme puse pe distrus tot ce ating. ÃŽi blochez din prima, nu stau la conversaÈ›ii. Când vezi un rahat în drum, îl ocoleÈ™ti. 🙂

Alte mesaje idioate vin de la soții/partenerii care se satură de neveste și caută ALTCEVA pe facebook, „cărniță proaspătă”, ca să parafrazez pe cineva, nu dau nume! Îi blochez și pe ipochimenii ăștia, dar mă cutremură scârba, când observ că la poza de profil indivizii sunt, majoritatea, bot în bot cu nevestele! Să nu-i calci pe cap? Sictir!

Și nu în ultimul rând, mi-au scris avocați, teologi, foști ofițeri din armata română sau din Poliție. Grav, nu? O pată rușinoasă pe obrazul acestor instituții. (Mai e loc?)

Aseară, (29 martie 2026) am primit acest mesaj ordinar care, dacă a fost trimis de proprietarul contului, îl dezonorează atât pe el, cât și uniforma pe care cu mândrie a purtat-o, de la colonelul în rezervă, Constantin Guiu, din Cănești- Buzău, căsătorit și cu Academia Militară la activ, promoția 1980!

Omul susține că a lucrat la Comandamentul Trupelor de Grăniceri, din 19 decembrie 1972 (eu aveam doi ani!!) până în 1 mai 2000, după cum singurel notează la „detalii”.

Afară de faptul că e bolnav, nu are nicio scuză! Absolut!

***

Chiar mai multe prietene bune au trecut prin astfel de necazuri, cu niște persoane care le-au hărțuit și defăimat pe Facebook, Whatsapp sau Messenger. N-am să le dau numele reale, firește, ideea era că doamnele mele au suferit destul de mult de pe urma unor indivizi lipsiți de orice bun-simț, orientare, educație, cu cortexul prefrontal incomplet dezvoltat. Numai un om limitat și primitiv poate ataca și hărțui altă persoană. Și, bine-nțeles, cei care sunt bolnavi și nu-și iau tratamentul, ori au băut Jamaică peste antipsihotice.
Prietena mea, Vivi, a pățit-o cu o „damă” de pe Facebook. Cum ea este o persoană foarte cunoscută, frumoasă, sociabilă și veselă, a acceptat-o. Femeia respectivă a început s-o bombardeze cu emoticoane (peste 400 de inimioare pe zi!), cu mesaje de amor, s-o streseze cu gelozii cretine și absolut nefondate (Cine e X? O iubești? Ce e între tine și Z? De ce o lași p-aia să-ți scrie în public că te adoră? Ce părere ai despre lesbianism? Ce frumoasă ești! Știi că ai o inimoară între buze? etc).
La început, Vivi i-a trimis, la rândul ei, inimioare și i-a spus: „Te iubesc și eu!”, așa cum facem de multe ori pe rețelele de socializare (așa procedez și eu, și chiar îmi iubesc prietenele cărora le trimit astfel de mesaje, dar asta nu înseamnă că le vreau în pătucul meu).
Când Vivi i-a atras atenția civilizat, dar ferm, dama hărțuitoare s-a ofuscat și a început s-o insulte. „Narcisisto! Ipocrito! Mincinoaso!”
Vivi a blocat-o. Dar nebuna avea mai multe conturi cu nume false. Aceasă hărțuire a durat până când Vivi a făcut plângere la poliție, iar ipochimena s-a liniștit. Nu se știe însă pentru câtă vreme…

Așa că, aveți grijă cu cine vorbiți și cui îi dați voie să intre! Sufletul vostru e o biserică, nu o budă!

Dana Fodor Mateescu-