Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Am patit-o si eu!

Voi ce-ați ales de pe tavă?

Voi ce-aÈ›i ales? 🙂 Dragii mei, există un mit care spune că viaÈ›a unui om, profesia, drumul, calea, tralala, sunt influenÈ›ate de obiectele pe care le alege el, când împlineÈ™te un an, la tăierea moÈ›ului sau la ruperea turtei. CunoaÈ™teÈ›i, desigur, paranghelia din familie cu tava plină de bijuterii, dulciuri, carÈ›i, bani, chei, oglinzi, rujuri, parfumuri sau … microfoane. Depinde unde are loc reprezentaÈ›ia È™i ce profesie au părinÈ›ii sau naÈ™ii copilului.

Dacă piticul alege o foarfecă (eu n-aș pune așa ceva la îndemâna copilului!) cică va deveni croitor sau frizer. Dacă alege cartea sau pixul, precis va face o pasiune pentru scris și citit și va avea o profesie gen jurnalist, avocat, profesor, academician, scriitor.

Frate-miu, mama și Dora, nașa lui. 1978. București.

Dacă alege banii, se îndreaptă ca o rachetă balistică spre bogăție și succes în afaceri. Alege seringa de jucărie ori vreun instrument medical, e clar: va fi medic! Pune mânuța pe parfum? Va avea chemare spre lux, eleganță, rafinament, stil. Ia păpușa de-un crac? Va fi un mare amator de gagici toată viața lui.

Sinceră să fiu, eu nu cred în d-astea, dar dacă stau să mă gândesc la ce-am ales eu, s-ar putea ca pe undeva datina străbună să conÈ›ină un strop de adevăr.  N-am pus mâna pe bani, nici nu i-am văzut. N-am atins bijuteriile È™i nici cheile. N-am luat prăjitura cu nucă făcută de mama. Am întins stânga spre oglindă È™i dreapta spre pix. Atât! Și puteÈ›i să ziceÈ›i că-mi plac banii??

Tăierea moÈ›ului sau ruperea turtei, după caz, este una dintre cele mai vechi tradiÈ›ii româneÈ™ti. Ea are loc după ce copilul face un an, dar dacă se petrece mai târziu, nu ne ceartă nimeni.

Obiectele alese de părinți, de prieteni și de nași sunt lucruri care trebuie să-l atragă pe micuț: bijuterii, bani, pixuri, cărți, ceasuri, parfumuri, etc, Toate astea sunt semne care cică îi influențează destinul, prevestesc norocul și viitorul profesional al piciului proaspăt tăiat la moț sau cu turta ruptă-n cap.

Am vorbit zilele astea cu apropiaÈ›ii mei, diverÈ™i, de diferite vârste, culori È™i profesii. ToÈ›i sunt frumoÈ™i È™i inteligenÈ›i. Eram curioasă ce au ales ei de pe tavă.  Unii nu È™tiu. AlÈ›ii mi-au  povestit.

Andrei, fiul meu, după ce a urlat ca din gură de șarpe vreo 45 de minute în șir, pentru că nu suporta să-l atingă nașul lui, a ales banii și cheile. Am fost șocată! Totuși, să vedem ce-o să iasă până la urmă…

Dintre toate cele puse pe tavă de mama lui, Răzvan a ales un singur lucru: păpușa. Socoteală care din nou s-a potrivit, el fiind un aprig iubitor de muieri, încă de la vârste fragede. Deci, s-a nimerit.

Fratele meu a ales o prăjitură, un pix auriu (vezi foto!) È™i-o păpuÈ™ică Dica, din aceea mică, aÈ™a cum se găseau la librării în anii 70-80. A crescut È™i a pendulat între meseria de sudor È™i cea de bucătar. A rămas la ultima.

Tilică nu s-a lăsat nici el mai prejos și a pus gheruța pe un minicalculator, un stilou și-o păpușă. Știți ce-a devenit? Inginer. Cu ochii după femei, dar cine nu e așa? Să ridice mâna!

Costeluș a pus mâna pe mâncare, (i-a pus mă-sa o plăcintă pe tavă!) pe bani și pe bijuterii. Când s-a făcut mare, s-a îngrășat și a devenit medic.

Cătălina a ales pâinea È™i cartea.  Fiul ei a întins mânuÈ›ele spre o icoană, spre chei È™i spre o carte.

Marina s-a dat la carte și numai la carte. A ajuns avocat.

Nicușor a ales o trompețică, o verighetă și ața de cusut. N-a ajuns nimic din ce-ar fi vrut destinul cu tava lui fermecată. Are o firmă de imobiliare și a divorțat de două ori. Se zice că cel care alege verigheta va avea parte de un mariaj de excepție. Ei, uite că nu a fost așa!

Lili a pus mâna pe un parfum și pe o papiotă, dar n-a devenit nimic, n-are nicio meserie propriu-zisă. Stă acasă de ani de zile și are grijă de animalele din ogradă, de familia ei, de copii și de nepoți. Și zice că e împlinită. Păi să-o credem, nu?! Voi știți ce-ați ales de pe tavă?

DFM

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit, susÈ›ine-mă, aici: 

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!

4 Comments

  1. Mi s-a spus că am ales creionul, stiloul, rujul și banul. Rujul nu se potrivește, că nu mi-a plăcut o viață să mă fardez, am pus vopsea pe ochi și pe buze doar la ocazii speciale (și asta în tinerețe, în ultimii 10 ani nu, și nu aș mai face-o).
    Creionul È™i stiloul, da, că mi-a dat Dumnezeu pasiunea scrisului. Banul… È™i asta se potriveÈ™te, doar că nu al meu. Nu am spirit de afaceri (pe al tatei nu l-a moÈ™tenit niciuna din 3 fete ale lui) È™i nu trag banii la mine, dar am adus țării, în 25 de ani de management de fonduri europene, cam 1 miliard de EURO (nu zic cum È™i-au bătut beneficiarii finali joc de unele proiecte, după ce s-a semnat recepÈ›ia finală):

  2. Nu cred că m-a pus cineva sa aleg ceva la varsta de un an, dar daca m-ar fi pus pe respectiva tava ar fi fost doar…un rac!
    Nu stiu de unde l-ar fi gasit ai mei în mijlocul Sibiului, dar ar fi fost un rac! Desigur ca l-am „ales”, ca n-am avut de ales si asa a ramas toata viata! Si desigur ca „alegerea” mea a fost dureroasa (asa cum au fost toate celalalte) pentru ca racul m-a prins de mana cu clestii! M-am cait cu lacrimi de „alegerea” facuta! (sa ma repet spunand ca si de restul?)
    Ce am ajuns in viață? lăcătuÈ™i, È™ofer, desenator tehnic, medic, alege tu ce vrei, eu am ales sa fiu cinstit si s-a ales praful de fiecare dintre meseriile astea! Acum sunt pensionar am ales eu sa fiu ( mai repede) si astept sa vad când voi regreta alegerea facuta! Astept de doi ani dar inca nu am regretat! Poate am invatat upa o viata sa aleg…bine?

  3. Am ales cartea, margelele, creionul.

  4. danmatei1206

    Și eu am p ales pixul.

    Și am ajuns electrician (pârât) de mentenanță.🙂

Leave a Reply