Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Povesti din interiorul nostru

Nu poți da ceea ce nu ai

Caracterul și inteligența nu pot fi mimate.

Nici egoismul.

Poate doar dacă viaÈ›a e o piesă de teatru. Poate că pentru mulÈ›i asta È™i e…

Doar că așa cum se întîmplă la teatru, la un moment dat trebuie să ajungi în fața oglinzii, să îndepărtezi machiajul și să ai curajul să îți privești adevăratul chip.

Poți să îți vezi cicatricile, ridurile, urmele loviturilor, ale rîsetelor în hohote sau ale lacrimilor pe care cu greu le-ai oprit. Atît timp cît le și te accepți, totul e bine.

Poți, desigur, să faci și o incursiune în propriul suflet. E bine acolo? E liniște? E vreun dor care te macină sau vreun regret? E normal.

„Dar mîine va fi o altă zi”.

Și poate că vei fi și vei avea de dat ceea ce nu puteai ieri. Pentru că astăzi te-a învățat ceva.

Sau nu.

Iris

4 Comments

  1. Ce cuvinte frumoase și adevărate totodată.

  2. Constantin Popescu

    La multi ani cu sănătate Dna DANA FODOR MATEESCU ..pentru dvs , soțul dvs și Michinuta

    ..spiritul dvs de învingător sa va călăuzească viata .

Leave a Reply