Tata

Autor Adrian Păpăruz

„cine m-a uitat

într-un trup obosit

şi bătrân?

sunt o păsăre fără cer

priveÅŸte

toate străzile

pe care le cutreier inutil

sunt pline de tine

puÅŸtiul blond

puţin creţ eşti tu

când te purtam

la grădiniţă pe umeri

cântam amândoi

ceva despre elefanţi

ÅŸi lumea privindu-ne

era puţin invidioasă

pe bucuria noastră

băiatul şaten

cu ochii cât luna

eÅŸti tot tu

aveai 12 ani

şi încă îmi spuneai

de zece

de o sută de ori pe zi

te iubesc tati

adolescentul din colÈ›

care m-a împins furios

din drumul lui

seamănă nu-i aşa

cu tine

când erai prin liceu

și eu rămăsesem în urma

viselor tale

să nu te-ntristezi

dacă încă

mi-auzi gândurile

sunt bine

mai fac doar câțiva pași

prin întuneric

băncile din parc

sunt prea tari

pentru spatele meu

dar spune-mi despre tine

cum eÅŸti?

stelele cu care eu mă învelesc

sunt tot atât de aproape de tine?

mai ştii ce frică ţi-era

să dormi fără mine?

mă ţineai captiv în inima ta

şi călăream amândoi

inorogi prin Orion

prin Andromeda…

să mă ierţi dragul meu

pentru micimea mea

și să fii fericit

eu pot să evadez din mine

oriunde oricum

măcar atât mai pot face singur

dar poate te plictisesc

scriindu-ți pe ziduri prostii

dacă mâine

voi mai fi pe aici

mai povestim

noapte bună copile…”