Comuniștii au confiscat proprietățile lui Jean Monda și l-au mutat într-un bloc proiectat chiar de el

Numele lui Jean Monda l-am auzit de multe ori în casa socrilor mei. Jean Monda-n sus, Jean Monda-n jos. Pentru mama soțului meu, Viorica Mateescu (Mărculescu), locuința perfectă era cea construită după planurile acestui arhitect interbelic, pe care ea l-a cunoscut, la un moment dat, după cel de-al Doilea Război Mondial.

La rândul ei, soacra mea a lucrat în construcții, ca arhitect, șefă de șantier, și a proiectat numeroase case de vacanță, hoteluri și pensiuni turistice din zona Predeal și Brașov. „Era un om extraordinar, un profesionist, un domn de-o eleganță desăvârșită, un suflet pe care rar îl întâlnești. Avea un chip și un surâs de actor. Când au venit comuniștii, el n-a mai semnat nicio clădire, nicăieri. Era foarte tulburat, pentru că îi confiscaseră proprietăţile, inclusiv apartamentul din blocul Frascati, pe care îl proiectase. Se simțea lovit, dar nu învins.” mi-a povestit soacra mea.
Am căutat prin București blocuri construite după planurile lui Monda, și, mare bucurie m-a cuprins când am descoperit plăcuțele cu numele arhitectului.
M-am documentat, am citit și, tot ce am găsit interesant pe internet, despre el, vă poftesc și pe voi să citiți.

DFM, 31 iulie 2023
„Născut pe 22 Ianuarie 1900 (sau 20 Ianuarie după unele surse bibliografice) în Ploieşti, Jean (Ionel) MONDA pleacă la studii la studii la Şcoala Politehnică din Milano, pe care o absolvă în 1924. Deşi nu cunoaştem încă numele profesorilor săi, putem deduce din stilul în care proiectează mai târziu, că şcoala italiană îi insuflă o plastică contemporană anilor aceia, în liniile unui Art Deco auster sau al unui Modernism moderat.
Întors în ţară, MONDA se stabileşte în Bucureşti unde începe să primească din ce în ce mai multe comenzi, marea lor majoritate de investiţii imobiliare. Legăturile cu comunitatea evreiască, din care făcea parte, îi asigură contactul cu o multitudine de comanditari cu gusturi cizelate, în pas cu ‘moda’ arhitecturii occidentale. Legăturile profesionale au fost şi ele cu siguranţă influenţate de această comunitate, printre colaboratorii săi numărându-se şi inginerul J. BERMAN. De asemenea, mai mult ca sigur îl cunoştea pe arhitectul Marcel IANCU (1895-1984), care, în 1934, îi proiecta o clădire lui Solly GOLD pe strada Hristo Botev, după ce, cu doi ani înainte, MONDA îi proiectase aceluiaşi beneficiar un imobil pe strada Armenească.
A doua jumătate a anilor 30’ îl găseşte pe Jean MONDA în ipostaza de profesor. Odată cu înăsprirea tratamentului evreilor din cauza climatului politic de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, studenţii evrei nu mai avut posibilitatea de a-şi continua studiile în România, astfel că, un număr de intelectuali au înfiinţat Colegiul Evreiesc. Între profesorii care au susţinut Departamentul de Arhitectură din cadrul Colegiului Evreiesc se numără şi Jean MONDA şi mai tânărul său coleg, Hermann (Harry) STERN (1909-1954).
Plastica abordată de Jean MONDA este, din câte cunoaştem până la acest punct, una coerentă şi consecventă pe tot parcursul carierei sale: estetica Art Deco, un adevărat ‘Modernism bine temperat’1, se intersectează în diferite proporţii cu estetica Modernistă pe tot parcursul operei arhitectului. Abordarea modernă a arhitecturii i-ar fi putut câştiga lui Jean MONDA un loc sigur în istoria arhitecturii secolului 20 alături de alte nume ilustre ale Modernismului Românesc, precum Horia CREANGĂ (1893-1843), Duiliu MARCU (1885-1966), Marcel IANCU, Tiberiu NIGA (1906-1979) şi alţii.
În realitate însă, numele Jean MONDA este aproape uitat. Cauza principală credem că este strâns legată regimul comunist instaurat după Război.
După 1947 Jean MONDA nu pare să mai fi proiectat nimic, după ce, în mai puţin de două decenii proiectase şi construise peste 30 de imobile elegante, cu o plastică reuşită, rezultatele evidente ale unui bun profesionist, ale unui om cu har. Urmând confiscările proprietăţilor sale (inclusiv apartamentul din blocul Frascati, în care locuia), Jean MONDA se mută tot într-un imobil de apartamente proiectat de el, pe strada Tudor Arghezi, la apartamentul 2. Cutia poştală a acestui apartament încă îi poartă numele. Nu ştim sigur dacă nu a mai avut voie să proiecteze sau a refuzat să lucreze în institutele de proiectare, dar se pare că Jean MONDA nu a mai semnat clădiri. Doi factori au împiedicat până acum uitarea sa: faptul că în 1940 şi-a publicat singur o monografie şi faptul că mai mult de jumătate din clădirile sale poartă şi astăzi plachete cu numele său şi anul construcţiei. Dacă nu ar fi avut prezenţa de spirit să facă aceste două gesturi, astăzi, cu siguranţă, nu am fi putut vorbi despre arhitectul Art Deco – Modernist Jean MONDA.
În perioada comunistă Jean MONDA devine un bun cunoscător, critic şi autor de texte de arhitectură, publicând o serie de articole şi cinci volume despre acest domeniu. Două din aceste volume au fost premiate de Uniunea Arhitecţilor din R.S.R. în acea perioadă.
Pe 11 Septembrie 1987 Jean MONDA se stinge la Bucureşti, iar arhitectul Simon JULMAN, scrie câteva cuvinte despre el în numărul 5 din 1987 al revistei Arhitectura:
‘Fără patos, fără exagerări inutile, cu eleganţă şi simţ al valorilor autentice, deschis în suflet şi în gând la tot ce e nou, privit, apreciat şi însuşit cu discernământul intelectualului profund legat de semnificaţia artistică şi socială a gestului construit.’” Sursa: http://jeanmonda.blogspot.com/p/despre.html

„Jean Monda, absolvent de școală italiană, proiectează în liniile unui Art Déco auster sau al unui Modernism temperat. Stabilit în Bucureşti (1924), primește din ce în ce mai multe comenzi, în marea lor majoritate, investiţii imobiliare. Legăturile cu comunitatea evreiască, din care făcea parte, îi asigură contactul cu o multitudine de comanditari cu gusturi rafinate, „în pas cu moda” arhitecturii occidentale. Legăturile profesionale au fost influenţate de această comunitate, printre colaboratorii săi numărându-se şi inginerul Jean Berman. Îl cunoştea pe arhitectul Marcel Iancu care, în 1934, îi proiecta o clădire lui Solly Gold pe bulevardul Domniței (Strada Hristo Botev), după ce, cu doi ani înainte, Monda îi proiectase aceluiaşi beneficiar un imobil pe strada Armenească.
Plastica abordată de arhitect este una coerentă şi consecventă pe tot parcursul carierei sale: estetica Art Déco se intersectează în diferite proporţii cu estetica Modernistă pe tot parcursul operei arhitectului. După 1947, Jean Monda nu a mai proiectat, după ce, în mai puţin de două decenii proiectase şi construise peste 30 de imobile elegante, cu o plastică reuşită, rezultatele evidente ale unui bun profesionist.
În anul 1940, şi-a publicat o monografie care cuprinde lucrările sale din perioada 1924-1940.”
Fișă realizată de Mariana CROITORU (2016)
„Jean Monda a fost unul dintre cei mai longevivi şi creativi arhitecţi români, fiind activ din anii 1920 până în anii 1980. Numele său este asociat în special cu dezvoltarea stilului Internaţional Modernist în România, fiind de asemenea unul dintre arhitecţii postbelici care au menţinut standardele înalte ale profesiunii în condiţiile dificile ale regimului comunist. Pentru cei ce vor să ştie mai mult despre creaţiile sale interbelice, la începutul războiului a fost publicată o biografie în limba franceză: „Jean Monda, architecte”, Luceafărul, 1940. Am găsit în timpul muncii mele de teren în Bucureşti, o clădire de un foarte interesant design timpuriu Monda (din anul 1931), care prin jocul de volume şi întrepătrunderi stilistice imaginative, îl trădează pe creator ca pe un arhitect talentat de mare potenţial. -Autor Valentin Mandache
Stilul edificiului este un Art Deco, în linii generale, cu ecouri Moderniste si Clasic Monumentaliste, incluzând elemente inspirate din curentul Bauhaus. Clădirea este ca o planşetă de proiectare pe care Monda şi-a încercat mâna, combinând trenduri şi influenţe arhitecturale din acea epocă.
Caracteristicile Clasic Monumentaliste, care începuseră să fie populare în România acelei perioade mai ales la clădiri publice, prin intermediul influenţei arhitecturii italiene fasciste, pot fi văzute în cei patru stâlpi masivi care încadrează uşa la mijloc, în cele două coloane cu profil circular care decorează zona vitrată a casei scărilor sau rusticatura bazei zidurilor.”- autor Valentin Mandache

Biografia lui Jean Monda
(Ploieşti, 22 ianuarie 1900 – Bucureşti, 11 septembrie 1987)
Studii academice/de specialitate
1919-1924 – Şcoala Politehnică din Milano.
Activitate didactică
1926-1940 – Profesor, Departamentul de Arhitectură din cadrul Colegiului Evreiesc (Colegiul Evreiesc a fost înfiinţat de un număr de intelectuali evrei. În climatul politic de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, studenţii evrei nu mai aveau posibilitatea de a-şi continua studiile în România.)
Clădiri publice semnate JM:
1930 – Banca Marmorosch & Blank, Sucursala Focșani (astăzi dispărută);
1930 – Societatea Bancară Română, Sucursala Deva (astăzi dispărută);
1934 – Sanatoriul de la Balotești, Ilfov.
Imobile de locuințe:
1920 – Vilă, Strada Rabat 18, București;
1930 – Imobilul inginerului Jean Berman, Strada Ion Filitti 6, București;
1930 – Imobil Profesor Doctor Gheorge Marinescu, Strada Gheorghe Danielopol 3, București;
1930 – Imobil Gr. Georgescu, Strada Mendeleev 39, București;
1930 – Imobil Cornel Nicolau, Strada George Enescu 45, București;
1930 – Vila Margittay, Bulevardul Dacia 71, București;
1930 – Imobil Th. Nicolau, Bulevardul Dacia 66, București;
1930 – Imobil, Strada Tudor Arghezi 54, București;
1930 – Vila inginer Jean Berman, Strada Logofăt Luca Stroici 35, București;
1930 – Imobil, Strada Armenească 47, București;
1931 – Imobil A. David, Strada Calomfirescu 7, București;
1932 – Imobil, Strada Theodor Aman 42, București;
1932 – Imobil Benbassat și Loebel, Strada Jules Michelet 3, București;
1932 – Vilă, Strada Ion Bogdan 25, București;
1932 – Vilă, Strada Polonă 103A, București;
1932 – Imobil, Strada Alexandru Philippide 1, București;
1932 – Imobil Solly Gold, Strada Armenească 17A, București;
1933 – Imobil Lupu Racs, Strada Armenească 10, București;
1933-1934 – Imobil cu sală de spectacole Frascati, Calea Victoriei 33, București;
1934 – Imobil, Strada Poenaru Bordea 4, București;
1934-1935 – Imobil, Bulevardul Nicolae Bălcescu 7-9, București;
1935 – Imobil Emil Prager, Bulevardul Dacia 61, București;
1938 – Imobil Engler, Strada Maria Rosetti 15, București;
1940 – Imobil Podgoreanu, Calea Victoriei 208, București;
1945-1946 – Imobil cu cinematograf Eforie, Strada Eforie 6, București;
1946-1948 – Imobil cu cinematograf Studio, Bulevardul Gen. Gheorghe Magheru 29, București.
Arhitectură industrială:
1928 – Fabrica de textile Trebitsch & Co. („Mătasea populară”), Calea Călărașilor 169, București (astăzi dispărută);
1931 – Boiangeria G. L. Schmidt („Luceafărul”), Strada Alexandru Orăscu, București (demolată în anii 1980);
1933 – Centrala electrică, Schitu-Golești, Câmpulung Muscel.
Proiecte de arhitectură de interior
1927 – Cinema Regal, Bulevardul Elisabeta, București (astăzi dispărută);
1930 – Barul Colos, Bulevardul Elisabeta, București (astăzi dispărut);
1945-1946 – Cinematograful Eforie, Strada Eforie 6, București;
1946-1948 – Cinematograful Studio, Bulevardul Gen. Gheorghe Magheru 29, București.
PROIECTE NEREALIZATE
1933 – Proiect pentru o clădire administrativă.
Activitate publicistică/editorială
1965 – Arhitectura nouă în R.S. România.
1965 – Interiorul clădirilor de azi și de mâine, Editura Enciclopedică Română, Colecția Orizonturi, 1969.
1980 – Arhitectura actuală artă necunoscută?, Editura Albatros, 1980 (pentru care a obținut Premiul UAR).
1982 – Monumente de arhitectură modernă (pentru care a obținut Premiul UAR).
BIBLIOGRAFIE
CONSTANTIN, Paul, Dicţionar universal al arhitecţilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.
MONDA, Jean, Jean Monda – architecte, Imprimerie „Luceafărul” S.A.R., 1940.
VASILESCU, Sorin, Dicționarul arhitecților moderni și contemporani, Editura Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, București, 1990.

Pentru mai multe detalii, click aici: Foto copyright Arhitectura, credit foto Mariana Croitoru.