N-am să …

N-am să…

N-am să-mi mai fac niciodată cinci găuri într-o ureche, cu acul înroșit în foc, n-am să-mi mai pun lămâie-n ochi, să mi se facă albaștri (sau măcar verzi), n-am să mai mănânc dulceață de nuci combinată cu Brifcor rece și n-am să mă mai duc în Piața Universității ca să strig „Jos Iliescu!”.

N-am să mă mai țin niciodată de mână cu Cristi și cu Cristina, n-am să mai pun limba pe fluturi, iar licuricii nu mă vor mai găsi.

N-am să mai fiu niciodată prietenă cu Moți și nici n-am s-o mai văd în carne și oase. E vie, bine stabilită în viața ei, dar pentru mine nu mai există.

N-am să mai merg cu Pompilică pe câmpul de floarea-soarelui, n-am să mai sun la nicio sonerie de pe strada Teodosie Rudeanu, n-am să mai stau lipită (în formă de stea) cu spatele de acoperișul casei, n-am să mai ling țurțuri cu Samuel Goldman, n-am să mai cânt niciodată „Suntem pionierii patriei”, n-am să mai mănânc niciodată„ buldănej” făcuți de madam Feri și nici prăjitură Flodni de la doamna Goldman, n-am să mă mai întorc de la școală cu Horia de mânuță, n-am să-l mai pot ține în brațe pe frate-miu și nici n-am să-l mai pot arunca din salcâm direct pe duna din puf de rață de la străbunica Marișka…

N-am să mai fac piruete cu rolele și nici podul de sus (mă ține, al dracu de dureros, spatele!), n-am să mai sar din salcie în apa Herăstrăului cu chiote ca la nuntă, fericită și fără nicio grijă și nici în Lacul Mor(ț)ii n-am să mai înot, până la mijlocul lui, apoi să plutesc în derivă, pe spate, cu ochii în inima cerului. N-am să mai cânt niciodată în corul de fete Juventus Carmen, pe scena Ateneului Român, nici măcar când nu e nimeni în sală.

N-am să mai sar niciodată de la trambulină în bazin sau de la platforma de zece metri, n-am să mai mănânc ghiocei cu Sami și cu Silvia „ca să ne facem frumoși”, n-am să mai cânt niciodată „Partaj” cu Dana Neacșu ori cu Păunița și n-am să mai organizez piese de teatru în aer liber.

N-am s-o mai găsesc niciodată pe mama la Gara de Nord, oricât aÈ™ căuta-o. 

N-am să mai port pe stradă pantaloni scurți, din blugi rupți, puși peste colanții negri, n-am să-mi mai confecționez espadrile din perdele de tren și nici nădragi.

N-o să mai dau niciun examen în clădirea Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării (de la LEU), n-am să mai fac baie, noaptea, în căminul colegelor mele (Dana și Lize!), n-am să mai beau vin roșu adus de John Muscalu, fix de la Giurgiu și nici brânză de Brăila, adusă de Alina Miron, n-am să mai mănânc.

N-am mai joc „Frunza” niciodată, n-am s-o mai întâlnesc pe Florina Macarie, decât în vis și-n amintiri, n-am să mai dansez, cu tata, pe muzica lui Ray Charles (Georgia on my mind) n-am să-mi mai strâng în brațe părinții niciodată. Niciodată, niciodată!

Voi ce nu mai faceți?

DFM 16 august 2023