O singură viață?

Am înțeles întotdeauna, prin educație și experiență, valoarea sacrificiului. Acela care face ca situațiile să evolueze în direcția bună, acela care salvează oameni, acela care aduce ceva bun în viața cuiva. Compromisuri și sacrificii facem toți, să nu ne mințim.

Uneori ne smulgem iubiri din suflet, doar ca să trăiască altcineva din seva noastră. Deși le ducem în noi pînă la moarte. Nu e o alegere. E ceea ce simțim.

Dar văd, cu durere, oameni care se sacrifică pentru… a trăi într-o viață de suferință. Nu, nu e masochism, e o speranță nefondată, cred. E ca È™i cum ar fi cumpărat bilet pentru un vapor care nu va veni niciodată pe insula aceea pustie unde s-au exilat. AÈ™teaptă vaporul cu certitudine? Speră? Nu voi È™ti. Cert este că sunt oameni buni, cu calități rare È™i potenÈ›ial.

Ne iubim cu toții familia, prietenii, dar trebuie să acceptăm că și ei pot fi toxici. Nu, nu e cazul să ne îngropăm cît timp ne bate o inimă în piept. E o singură viață pe care o avem de trăit. Matematica are și ea simplificări uneori. Așa și viața. I love you!