Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Fuga

Vrei să fugi în șoaptă,
Să te cari, să dispari,
să te speli pe gură de păcate
și de lumina iubitei care ți s-a dat

Orgoliul tău e o pasăre într-o ureche
te scuipă în mormânt ca pe o coajă de măr.

Ai greșit drumul, omule.
ÃŽntoarce-te!

Tu știi că n-ai să mai vii niciodată
Dar n-ai curaj să privești pământul în ochi.
Prezentul urlă și are capul smuls, nu tăiat.

Viitor nu există, pentru că
Iubita ta e banul pe care-l vei da barcagiului Charon
ca să treci Styxul, într-o luni
Da, da!

Luni, spre seară,
Când sângele apusului îți va inunda câmpul din spatele casei.
Atunci vei ști că dintre toți oamenii cu care ai trăit
doar ea a rămas vie.
DFM 26 septembrie 2023

3 Comments

  1. Muchi, am amutit! Superba compozitie! 🥰❤️

Leave a Reply