Autor Adrian Păpăruz
frigul adunat înlăuntru
l-a împins pe bunicul
într-o dimineață apocaliptică
să-și aprindă toate amintirile din piept
și fumul lor l-a ridicat ușor
până nu l-a mai văzut nimeni
tot satul s-a încălzit atunci
în biserica de pe deal
de la atâtea lumânări
„să-i ajungă măcar
pentru încă o disperare”
mai târziu i-au făcut o statuie din oase
chiar la intrarea din rai
de atunci trecătorii prin întuneric
vecinii rudele prietenii
poposesc acolo câte un veac
să-și cântărească lumina
înainte de Judecată
uneori bunicul mai vine acasă
să dea otavă la cai
dar numai eu îl văd
e fericit…
Adrian Păpăruz
Leave a Reply