Cum nu m-am angajat la erotic-chat

Dacă m-ar pune cineva acum să fac același lucru, aș refuza. Dar, la sfârșitul anilor 90, era o distracție pentru mine să lucrez „sub acoperire”. Uneori destul de periculoasă.

În fine. Pe scurt: scriam la mai multe publicații odată, la unele cu pseudonim, c-așa era în presa româneasacă pe atunci și, la un moment dat, primesc ca sarcină să mă infiltrez la un chat erotic. Ău! M-am dus, ce era să fac? Luam bani pentru text, nu?
Racolarea persoanelor care lucrau la linia erotică, chat, video-chat se făcea, de obicei, prin intermediul anunţurilor de la mica publicitate sau pe internet. Posibilele angajate erau ademenite cu un salariu avantajos şi o muncă destul de liniştită.
La numărul de telefon descoperit într-un minunat cotidian central mi-a răspuns o voce caldă, masculină. Îi spun că vreau să mă angajez. Zice amabil: „Programul este în trei schimburi şi trebuie să aveţi între 18 şi 45 de ani. Nu uitaţi să veniţi cu o copie după buletinul de identitate, ca să ştim şi noi cu cine discutăm.”
Când întreb de salariu, tipul se face că are o muscă în ureche şi mă invită politicos să vin „la firmă să ne vedem face to face”.
Îmi dă adresa, dar nimic mai mult. E bine şi atât.

Ajung într-o dimineaţă călduroasă la sediul firmei, care este situată într-un bloc din zona fostului cinematograf Lira. Uşa blocului era deschisă. Am urcat.

Mă ajunge din urmă o femeie grăsună, cam la vreo 35 de ani, gospodină în toată regula, cu o paporniţă de la Carrefour într-o mână. Se vede că şi-a vopsit, recent, părul acasă, în baie, pentru că e mânjită pe frunte şi pe urechi. Năduşită, zice: „Donşoară, nu ştii matale unde e ăia dă angajează fete care vorbește măscări la telefon, pă bani?”
Până să-i răspund, deja se recomandă: „Pă mine mă cheamă Ileana în buletin, da’ poţi să-mi zici Nuți, că aşa mă strigă toţi.”

Urcăm amândouă, eu din ce în ce mai debusolată, ea din ce în ce mai voioasă, de parcă s-ar duce la cules de micșunele. Pe la etajul 1 dăm de trei zâne frumuşele, care fumează. Au o ţinută standard: blugi cu talie joasă, ombilicul la răcoare, tricouaşe şi bluziţe colorate. Una din ele e revoltată: „Păi, vreţi să muncesc ca tâmpita în trei şchimburi, fultaim? Mie nu-mi convine! Şi ăştia nici nu ne dă bonuri dă masă!”
Când aude aşa ceva, prietena mea, Nuți, pare să se sufoce de nervi: „Cum? Nu ne dă bonuri dă masă? Asta nu e bine! Pă mine nu mă primeşte bărbatu’ fără bonuri dă masă! Am copii dă crescut!” E dezamăgită și din ce în ce mai emoționată. Tremură și-și roade unghiile din carne.
Între timp, mai urcă două femei care vor să se angajeze la aceeaşi firmă. Eu mă conversez, în şoaptă, cu una din potenţialele operatoare care staţionează pe hol. O cheamă Cristina şi e dulce foc. Face gropiţe când râde. Are doar nouă clase de liceu şi un iubit „cam enervant”, pentru că nu e de acord cu ea să se angajeze ca „operatoare erotică”.
Intrăm. Într-una din camere sună telefonul. Un bărbat nevăzut ridică receptorul. La capătul firului e o femeie, care precis vrea să ştie cum va fi plătită. „Discutăm despre asta la sediu, i se răspunde. Nu, nu vă cerem nici o diplomă de studii. Puteţi să aveţi şi 10 clase, nu ne interesează decât să știți limba italiană sau engleză.”
Lângă Cristina cea cu gropiţe mai apare o tipă de vreo 45 de ani. Lată, sănătoasă, voinică, uşor mustăcioasă şi cu o palmă cât tigaia. Aprigă muiere, ridică aragazul cu toate oalele pe el, pline cu mâncare. E din Bucureşti şi tocmai a divorţat. A mai fost angajată la sexy-line, ştie cu ce se mănâncă asta, e obişnuită cu „operaţiunile digitale”. A ieşit la pensie în 1996 „pă caz dă boală” şi munceşte pe unde apucă, pentru bani. „Bărbatu meu m-a lăsat cu trei copii, a plecat în Spania la căpşuni şi s-a încurcat pe acolo cu una din Titu, dusă şi ea acolo, tot la muncă. M-am răzbunat. M-am angajat la o firmă de telefonie erotică. Aveam salariu mișto, 300 dă dolari, plus pensia şi alocăţiili copiilor. Lucram dă noapte. Mă, la început, mi-a fost greu. Nu știam ce se zic, o bunghesc pă engleză nițel, știu ceva spaniolă, că șase luni am cules și io căpșuni. Dup-aia m-am obișnuit. Ce era la gura mea, să te ții! Pentru bani ziceam numai porcării! Era unii care îmi cerea să-i înjur, să-i spurc. Aaa, ce le mai făceam. Mă uitam la poza lu Fane, bărbatu-meu, o țiu cu mine la muncă, și dă-i, Fuck You și Dă puta madre, figlio dă putana, le mergea fulgii! De multe ori, atunci când discutam cu un client, mă gândeam ce fel de mâncare să fac în ziua respectivă, când mă întorc acasă: ostropel sau macaroane?! Ăla gemea la telefon ca un dobitoc, iar eu mă perpeleam în adâncurile sufletului că fiică-mea, Geta, are nevoie de başcheţi noi sau mă gândeam că lu Titi, băiatu mijlociu, tre să-i fac buletin în iulie, că împlinește paişpe ani. Of! Acu am venit la ăştia să mă angajez. Voi ce ştiţi, plătește bine? Că trebuie să-i fac paşaport lu Geta. Are 19 ani şi vrea să plece în Spania, tot la căpşuni, la ta-su.”

Le-am lăsat să sporovăie, pentru că mi-a venit rândul la „audiție”. Șeful era un arab.
-Ai mai lugrat la erotig-line?, m-a întrebat.
-Nu!
-Unde-ai mai vozt bână agum?
-Păi am vândut treninguri la magazinul Unirea, pantofi la un butic cu acoperiș verde, fulare tricotate de mamaia, în piața Moghioroș, pastă de dinți, ștrampi mov, chiloți tanga și ace de siguranță…
-Bine, bine, da la galgulatoare de bricepi, jtii ză dezghizi unu, să intri be internet? În limba engleză jdii ză vorbejti? Gâte glaze ai?
-Ăăă, liceul…
-Bine, bine. Ejti măritată?
-Da.
-Și bărbat de lază noabtea ză blegi dân bat?
-Mă lasă, are încredere.
-Băi adunci du o ză vii noabtea. Da ma îndâi vreau ză de brobez, să văd dagă jdii engleză. Ză mă zuni mâine la delefon, ză ne îndâlnim!
Și rânjea așa la mine„ fermecător”, cu toată mustața lui neagră, ca să înțeleg cum e treaba cu probatul.
-Nu puteți să mă probați aici?
-Nu bot! Mai zând ji alde berzoane la inderviu.
„Ptiu, lua-te-ar dracu de tâmpit!” – am gândit, dar am tăcut urât, și m-am ridicat.
N-am semnat nimic, mi-a făcut o copie după buletin, mi-a luat numărul de telefon și atât. Am ieșit rapid.
Nuți era roșie toată.
-Ei, ce ți-a zis ăla? E tânăr? E mișto?
-E voarte mijto! Dar nu gred că mă mai cheamă, îi răspund, molipsindu-mă de la arab.
Nuți m-a privit cu o milă maternă, m-a mângâiat pe umăr și mi-a zis:
-Hai, fată, nu fi amărâtă, las că s-o găsi și pentru tine ceva, pă undeva. Nu dispera! Dă-i în mă-sa dă tânpiți. Hai că intru io. Îl distrug! Doamne-ajută!

DFM- 21 noimbrie 2023

Caricatură preluată de pe facebook.

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit pe blog, susÈ›ine-mă, aici: 

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

MulÈ›umesc!