Adrian Păpăruz
lada de zestre-a bunicii,
de Crăciun mi-a înflorit
precum un cireÈ™…
a coborât din tablou
din rama de nuntă
să vadă È™i ea minunea…
în singurătatea casei mele
din visuri și chirpici
aprind stele verzi
într-un brad de plastic
pe străzi încuiate
colindă o naștere plânsă
cu leru
cu linu…
Oameni tot mai puțini
și aceia ascunși în ei înșiși
mulțimi doar înfometate
eu am ușa inimii deschisă
câteva nuci și câteva mere
pe prag
știu că nu va ajunge nimeni
să vadă cum sunt pe dinlăuntru
dar pruncul din iesle
îmi zâmbește divin
și mama îmi cântă colinde
chiar în inima mea
de ce-aÈ™ mai avea nevoie?
Adrian Păpăruz
Leave a Reply