2023 a trecut ca o zi pentru mine, vă rog să mă credeți. M-am trezit în ianuarie, mi-am combinat o cafea strong, am ascultat „Războiul lumilor” al lui Jeff Wayne de vreo 500 de ori, am scris ceva, am mutat ghivecele cu flori din casă în curte, i-am motivat absențele lui Andrei de la liceu, m-am vopsit, am decis, m-am răzgândit, am băut niște bere, m-am dat cu bicla, am slăbit, am pus la loc, iar am slăbit, iar am pus la loc. Am clipit de cinci ori și s-a făcut aprilie, am fost la Lidl, dar mi-am uitat cardul acasă și a trebuit să las cumpărăturile acolo și să mă întorc. M-am întâlnit cu Lilișor în BLS, am plâns de 1000 de ori, mi-am pus niște întrebări zdrobitoare, am răspuns la ele tot eu, m-am tuns, pentru că m-am enervat, am tușit mult, foarte mult, am scris vorbe pentru o splendidă baladă rock (muzică și voce Olivia Păun) am spălat rufe, am mințit nițel, ca un copil, am crezut, tot ca un copil, am închis o ușă, definitiv, am scris niște interviuri pentru o revistă glossy, am râs de 1850 de ori, în iunie am donat 450 de ml. de sânge vesel și bun, pentru cine a avut nevoie de el, m-am văzut cu Mănuț și cu Irina, pe o căldură năucitoare, când am băut bere la pahar și am croșetat idei. Rapid, așa!
Anul ăsta, apa mării a fost prea rece pentru jarul din venele mele, așa că am privit-o doar, și-am așteptat. Ce am așteptat? Acum când scriu mă întreb și eu ce, dar atunci chiar o făceam. Bucuria a fost altă Manuelă și băiețelul ei, pe care i-am iubit instantaneu. Mai facem o „chimicală”?
În septembrie, s-a înserat brusc și m-a panicat glanda parotidă a fratelui meu. Iar am plâns. M-am întâlnit cu verișoar-mea de la Călărași, ne-am pupat, iar pe 30 septembrie mi-am pus ultima oară Bixtonim în nara dreaptă.
Octombrie a stors ce-a putut de la mine, (adevărul e că sunt generoasă, am de unde!) am mutat ghivecele îndărăt, în casă, și iar i-am motivat chiulangiului superb niște absențe. În final, am încetat să-mi mai fac iluzii și m-am apucat să trăiesc nițel, pentru că mă uitasem aproape de tot. (Îu, cine-i asta? Eu?). Noiembrie, mi-a dat o palmă peste ceafă: „trezește-te, femeie, inima ta e în cap, folosește-l!”
12, 16, 17, 23, 24, 26, … Clipe? Ore? Zile? Versuri uscate? Poezii? Aș putea să le joc la LOTO, dar n-o fac. Mai bine nu.
Acum e noapte și decembrie, hopa, vine Crăciunul. Imediat, țuști, și Revelionul. E gata 2023. Haidipa! Altul la rând! Poate e mai bun. (Aiurea!)
Speranța e ca o jerbă artificială cu verdele uscat și dat cu lac, vorba poetului Constant Tonegaru.
DFM, 23 decembrie 2023
Olteanu Laurentia
Te pup,draga mea Dana,Sarbatori fericite iti doresc!povestile tale sunt de multe ori si ale noastre,ne regasim in ele..Iti ofer un cadou virtual,un sfat asa,ca de sarbatori..Nu vreau sa fac nicio reclama gratuita nimanui,dar remediul asta merita:pe mama mea am tinut-o cu acest ulei departe de covidel, este bun ptr mai multe,printre care si alergii si problema ta cu dependenta de Bixtonim.Eu il port mereu cu mine,e panaceu ptr vurusi si nu numai.E o fiola mica,citeste tot despre el si recenziile si filmuletele din prezentare.Este vorba de uleiul de la „Elle Oil’s”.Iti trimit si linkul.Sper sa te ajute la fel de mult ca pe toti care l-au folosit.Te pup si sa ne auzim cu bine in anul ce vine, sa fim oleaca mai optimiste,ca de rele suntem satule! Povestile tale ne fac zilele mai frumoase,rad in hohote si asta trebuie sa o simti si tu ca pe o energie benefica ce ti se intoarce, din cate stiu.Ce dai,aia primesti!
https://elleoils.com/
Dana Fodor Mateescu
Mulțumesc din suflet pentru tot ce mi-a scris și pentru recomandare! 🙂 De Bixtonim am scăpat definitiv, așa cum scapi de un balast, de o meteahnă sau de o obsesie. Fără absolut niciun medicament, ulei, panaceu sau gând. Pur și simplu am renunțat. Mi-a fost greu, dar nu imposibil. Sărbători fericite!