Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.
sunt buimac
de cum poți să urci tu
coborând
cu ochii-napoi
privind înainte
şi mă tem că
dacă te-aș regăsi
m-ai putea face
mai fericit decât
aÅŸ putea suporta
de aceea
mă odihnesc puțin
în această iluzie
să nu ajung
prea devreme
la învierea mea…
Adrian Păpăruz
Leave a Reply