Autor Adrian Păpăruz
uneori moartea
se ia prea în serios
din dragoste
jucăm amândoi
ceva în rusește
cu cinci bilete spre iad
în revolver
mă strânge
mă sărută
râde nebună
și trage în hohote
cu veșnicia pe trăgaci
eu îmi închid ochii
și speranțele
toate visurile cu tine
așteptând judecata glonțului
È™i azi am câștigat…
moartea mă înjură frumos
cu degetul saturnian înfipt în cer
îmi trânteşte viaţa de perete
şi pleacă fluierând prin infinit:
“să te gândeşti
din când în când la mine…”
în urma ei amintirea
sărutului tău
îmi ține loc de inimă
mâine ne vom juca din nou…
Leave a Reply