Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Dumnezeu m-a legat în inima ta

cu un țăruș în inima ta

Liniștea toarce

în poala ta

dali îți picteză

sânul stâng peste

cel drept

în graal-ul inimii

fierbi o amintire

dintr-o altă viață

îți place să crezi

că e dimineață

în fiecare noapte

pui două cești

într-un vis de doi

și mă aștepți

cu brioșe de cânepă

aburinde

eu mai am

câteva disperări de ucis

spada mea

are multe păcate

țipătul luptei

se amestecă

cu tăcerea ta

într-o fotografie de nuntă

sepia

suntem doi divergenți

într-o lume emergentă

Dumnezeu m-a legat

cu un țăruș în inima ta

din oase ne-au crescut

două speranțe carnivore

rotunde ca o minciună

o candelă ne plânge căutarea

în acest tablou suprarealist

numai dali pare fericit.

Autor Adrian Păpăruz

3 Comments

  1. Totuși, exces de cuvinte. Poezia este o explozie, nu o explicație.

Leave a Reply