Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Nu sunt decât un vis

aÅŸ fi vrut

să îţi scriu o scrisoare lungă

cu litere adevărate albastre

ÅŸi miros de liliac mov

chiar eu

aÅŸ fi putut fi scrisoarea din plic

dacă aş fi renunțat dimineţile

să mă mai trezesc din visul tău

ţi-aş fi scris de pildă

cum e să mori

dintr-o viață necunoscută

într-una în care te faci că eşti viu

şi ceilalţi se fac că te cred

dar m-am gândit că ar fi prea trist

și poate banal

pentru aceste vremuri pixelate

de aceea

Å£i-am scris numai alfabetul

invers

pe paginile sărutului tău matinal

iar tu vei putea alege

ce doreÅŸti de la mine

amestecând literele

aleatoriu

oricum le vei aÅŸeza

va ieși același poem infinit

despre iubirea mea

ucisă fără judecată

în piaţa publică

da

aş fi vrut să îţi scriu

o scrisoare lungă

cât toate iubirile lumii

la un loc

dar cred că deja

ți-am am scris-o altcândva

într-un alt univers

şi între timp am uitat

că nu sunt decât un vis.

Autor Adrian Păpăruz

3 Comments

  1. Adrian Păpăruz.

  2. Olteanu Laurentia

    Frumoasa poezia..stilul lui Nichita..

Leave a Reply