Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

În mine lumea aşteaptă trenuri

Adrian Păpăruz

În mine lumea așteaptă trenuri

spre nord spre sud

spre nicăieri…

sunt o gară pustie

cu peronul ruinat la sosiri

în mine nu rămâne nimeni

doar uneori când cineva

pierde câte un tren

întârzie prin suflet

fluierând romanțe

la fiecare deceniu fix

din orient expres ul meu

aceeaşi pasageră coboară

de la clasa I

să-mi facă fotografii sepia

pentru albumul eternității ei…

„drum bun drum bun…”

o batistă albă moare fluturând

cuvinte nerostite

în mine lumea aşteaptă trenuri

eu sunt în întârziere cu încă o viață

A.P.

Leave a Reply