Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Dată afară pentru o piersică?

Astăzi am aflat, de la o cunoștință, o poveste urâtă, care m-a făcut să-mi pun întrebări existențiale. Dacă mai era cazul!
Nu știu dacă întâmplare este sută la sută așa cum mi-a fost expusă, dar oricum e revoltătoare. Întotdeauna, ca jurnalist, am căutat dovezi și am vorbit cu mai multe surse, ca să nu gafez și să nu distorsionez adevărul. Acum n-am putut, nu am avut cum, așa că vă zic și vouă ce am aflat de la unica sursă. Repet: e posibil să nu fi fost chiar așa. (Dar eu nu cred!)
Este vorba de un binecunoscut supermarket din București, n-am să-i dau numele, dar îl voi evita de azi înainte pe cât posibil.
Bref: o tânără angajată a mâncat, într-o zi, o piersică, pe care ori a uitat s-o plătească, ori intenționa să o facă mai târziu? Nu știu.
Politica firmei e că tot ce se ia din raft, să fie plătit, și sunt absolut de acord cu asta. E normal.
Dar mi-e silă de informatorii voluntari și, mai tare, mi-e greață de cel care recompensează acel delator. Un agent de pază a văzut că fata a mâncat piersica (i-o fi fost și ei poftă, poate era gravidă?) și ce credeți că a făcut? A anunțat imediat conducerea, a pârât angajata, ca un adevărat „erou” al zilei, iar fata a fost concediată. Pentru o piersică!
(Cât costă o piersică? Una singură? 5 lei? 9,83? Nu cred.)
Biata pofticioasă a rămas fără serviciu. Pentru că așa a vrut un semen de-al ei, un simplu agent de pază, rău, urât și „vigilent”. Sărăcea magazinul pentru o piersică? Nu cunosc mai multe amănunte, poate că angajata a avut și alte abateri, nu știu. Cert e că piersica a fost bomboana de pe colivă.
Ce m-a îngrețoșat profund și definitiv, mai mult decât pâra individului de la pază, este că el a fost recompensat cu 100 de lei de către conducere pentru conduita excepțională, pentru moralitate și pentru că și-a îndeplinit perfect îndatoririle de serviciu, strivind în fașă dușmanul, care a poftit la o piersică…

P.S. Mă gândesc cum s-a dus acasă, în ziua aia, viteazul agent de pază, fericit, plin de el, mândru nevoie mare. Cum le-o fi povestit copiilor (dacă are!), părinÈ›ilor, soÈ›iei… Cum a urmărit-o el pe fătuca aia, printre rafturi, cum a văzut ochiul lui atent cum ea muÈ™că din piersică È™i cum a avut el forÈ›a să anunÈ›e conducerea despre asemena faptă abominabilă.

Și mă gândesc È™i la ea… La fata cu piersica.

DFM, 7 mai 2024

Foto preluare internet (Mulțumesc!)

Leave a Reply