Așa și așa

Autor Ovidiu MoÈ›

Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș spăla mâinile cu leșie,
Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până și hainele de mine!
(Iov, 9, 30-31)

Se gătea destrăbălare, mestecăul mesteca
clipă toarsă în pridvoare, osul tremurat în stea.
Lupii hăuleau tăcere altoiți cu praf de lună,
răsuciți în frunze moarte. A cunună.
Rău se cugeta mirarea ca-n orbiri de ață-n ac,
de-a zărit printre copite rană obidită-n drac.
Apoi a venit Vasile, mă umbrea să-i dau colac,
drept merinde între drumuri. Și cu leac.
Și i-am dat din ort fărâmă, a primit și-a blestemat
că nu i-am muiat-o-n limbă cu un fluier crăcănat.
Încurcat în bogdaproste s-a rănit cu rană-n rană,
l-am rănit eu cu fărâma spartă-n cană.
Și-a crăpat de tot Vasile, dar în ciudă n-a murit,
cum la vreme sorocită sfâșie de-a surda mit.
Scoate mâna din pământuri, îmi cerșește un colac,
și-i dau tot fărâmă seacă, nemuiată-n ochi de drac.

O.M. 19 iunie 2024