Aripi de vanilie…
Am ajuns la mănăstirea Sokolski, din Bulgaria, într-o sâmbătă de toamnă clară È™i înaltă, de parcă ar fi mers numai pe vârfuri, cu braÈ›ele spre cer, ca o balerină. Eram cu Mihaela mea, colega de bancă din È™coala primară, sora mea de cristelniță. (Am fost botezate în aceeaÈ™i cristelniță de la biserica Sfânta Parascheva de pe Titulescu. Bine, apa a fost schimbată între timp! 🙂 Sunt mai mare cu patru luni decât ea.)
În aer, deasupra mea, se jucau aromele de frunză amară, de lapte cald și nuci, de cal și de trandafiri. Armate de trandafiri…
Mănăstirea Sokolski este ortodoxă, construită în 1833 și numită după fondatorul ei, Iosif Sokolski. E situată la 15 km. Sud-Vest de Gabrovo, pe versanții nordici ai Munților Balcani, în Parcul Natural Bulgarka, aproape de peștera Sokolovo, la care nu am ajuns. În curtea mănăstirii, curată ca o parcelă de Rai, cu trandafiri și brazi, e o fântână din piatra albă, cu opt guri de șoimi. Apa e bună-bună. Lucrarea este opera celebrului maestru Kolyu Ficheto.
Am închis ochii, am tras aer în piept, și mi-am pomenit morțișorii dragi, dar și pe viii pe care-i iubesc. Le-am aprins lumini, de 0,80 leva (Mulțumesc, Mihaelcio!) m-am gândit la mama mea frumoasă, care a visat toată viața ei mititică să ajungă în Bulgaria, și la tata (Pfai, ce i-ar fi plăcut berea lui Petko!).

Apoi, m-am pupat cu un motan auriu, care m-a îndrăgit de la prima atingere.

N-am simțit deloc că sunt într-o altă țară, am pășit apăsat, de parcă eram acolo de când lumea, prin locuri pe unde strămoși de-ai mei au călărit cai blânzi, care-și schimbau culorile, și au mînat turme de capre. Străbunici care au iubit, au plâns, au râs, au băut țuică, au făcut pâine, au plantat ardei, castraveți și roșii, apoi s-au culcat cuminți în morminte din care creștea busuiocul.
Închid ochii și ascult cum ies din pământul bulgăresc cuvinte rotunde, unele scurte, altele lucioase, tari ca pietrele, dar dulci ca bomboanele cu mentă.
Le știu, le pricep, sunt instalate-n mintea mea de mult, de când bunica Ioana, de la Beilic, îmi cânta în limba asta
Îi aud pe bulgarii care trec veseli pe lângă mine cum vorbesc. Frânturi de fraze, amestecate ca viața mea, iuți și dulci, amare ca bezna de la malul mării, moi ca palmele mamei care mă mângâiau când aveam febră.
Pe unele le înÈ›eleg, pe altele nu. Zâmbesc singură, ca o tembelă fericită, pentru că înÈ›eleg ce zic, pe alocuri. „Az te obiciam krasivo momiceâ€, „Ti si moeto sârÈ›eâ€, „Natalia, ostani dobre! Tuk niama stadion!â€, „Liubima babaâ€, „Az sâm gladna, tatko!â€
Mă aÈ™ez pe o piatră arsă de soare. Pe lângă mine trece un bulgăraÈ™ blond, de vreo 5 ani. Maică-sa i-a cumpărat o acadea roÈ™ie. E mozolit la guriță È™i râde mereu. O priveÈ™te cu ochi mari È™i-i zice: „Obiceam te, mamo!â€, dar mă-sa caută ceva în telefon. Nu e atentă. Nu-l aude.
Îmi vin lacrimi în ochi, și mi se face un dor cumplit de Andreiul meu, mic.
Apoi, când a trebuit să plec, m-am trezit cu un fluture imens că fâlfâie pe lângă obrajii mei. Avea zăpadă caldă pe aripi. Aveau vanilie. „Obiceam te, mamo!â€
Mi-am înghiÈ›it frigul È™i am plecat s-o caut pe Mihaela. – DFM 22 septembrie 2024

„În zona Balcanilor de nord, pe unul dintre versanÅ£ii săi, în amonte de râul Yantra, la început, prin 1832, arhimandritul Yosif Sokolski ajunge în regiunea sa de baÈ™tină, însoÈ›it de un alt călugăr, Agapii. Cei doi au ales terasa din piatră din faÈ›a peÈ™terei Sokolova pentru locul noii mănăstiri È™i au săpat prima biserică în colÈ›ii de stâncă de calcar. Biserica era mică È™i de lemn, iar lângă ea era construită o casă primitivă din lemn. Totul a fost terminat în ianuarie 1833, iar locul ales era cunoscut printre localnici drept â€La Șoimâ€. Cadrul natural în care a fost ridicată este unul de poveste, căci priveliÅŸtea ce se deschide ochilor de la nivelul stâncilor pe care se află, spre văile înconjurătoare, este de vis. Apoi, un an mai târziu, cu ajutorul donaÅ£iilor oamenilor din satele apropiate, a fost ridicată o biserică mare sub oblăduirea aceluiaÅŸi arhimandrit Iosif numit ÅŸi Sokolski, care ridicase ÅŸi bisericuÅ£a pe vremuri. De aceea, acesta este considerat a fi întemeietorul lăcaÅŸului, de la care a luat È™i numele. DeÈ™i, parcă amândouă derivă de la numele peÅŸterii vecine. SfinÈ›irea bisericii a fost efectuată de către episcopul mitropolitan din Veliko Târnovo, Ilarion al Cretei, pe 15 august 1834. Ceea ce am găsit ÅŸi noi este aceeaÅŸi realizare din 1834, ceea ce înseamnă că mănăstirea nu este una foarte veche, dar este foarte frumoasă ÅŸi foarte iubită printre bulgari. Complexul mănăstirii este dispus pe două niveluri, ceea ce reprezintă un lucru neobiÅŸnuit. Biserica mănăstirii este situată undeva mai jos, la un nivel inferior È™i mai mic, fiind înconjurată pe trei laturi de stânci, iar în nord deschizându-se un hău ÅŸi acea priveliÈ™te frumoasă de care vă spuneam. Restul clădirilor se află pe nivelul mai înalt È™i mult mai larg de la care turla bisericii mănăstirii abia dacă se zăreÅŸte în dreapta jos. Curtea în care se pătrunde după ce se intră pe poarta pietruită, nu prea înaltă, te uimeÅŸte prin grădina sa generoasă, foarte îngrijită, cu flori, gazon, brazi ÅŸi alei pietruite. Clădirile administrative ÅŸi chiliile se află dincolo de grădină, la intrare sunt câteva prăvălii cu suvenire ÅŸi produse făcute în casă de măicuÅ£ele rezidente, fiindcă mănăstirea este de câteva zeci de ani încoace de maici, după ce ani buni fusese de călugări.
Se crede că maestrul Kolyu Ficheto ar fi responsabil È™i de zidul de piatră frumos È™i solid al mănăstirii, precum È™i de osuarul de lângă biserica mănăstirii.ÃŽncă de la început, mănăstirea a avut È™i rol educaÈ›ional fiindcă în anul 1836 arhimandritul Sokolski a deschis o È™coală pentru copiii din satele înconjurătoare, È™coală la care a predat vremelnic È™i renumitul profesor Neofit Bozveli, unul dintre liderii RenaÈ™terii Bulgare.Biserica mănăstirii are hramul Adormirii Maicii Domnului, de aceea zilele acestea, amintindu-mi acest lucru, m-am gândit să aÈ™tern câteva cuvinte, poate vor fi de folos celor ce vor trece prin pasul Shipka È™i vor vrea să se abată puÈ›in să-i treacă pragul acestei frumoase mănăstiri. Pronaosul este pictat în nuanÈ›e uluitoare de albastru È™i atât acesta, cât È™i frescele interioare au fost realizate în anul 1862 de preotul Paul Zograf È™i de fiul acestuia, Nikola, din satul Shipka. Iconostasul a fost finalizat, de asemenea, în 1862, de către maeÈ™trii È™colii de pictură din Tryavna, în timp ce principala icoană a bisericii a fost pictată de un cunoscut pictor al acelor vremuri din Gabrovo, Hristo Tsokev. Se crede că icoana Fecioarei cu Pruncul, aÈ™ezată în partea stângă a bisericii, este făcătoare de minuni. Astăzi, frescele interioare se află într-o stare deteriorată, mai bine s-au păstrat cele exteriore din pronaos.Ar mai fi de spus că aÈ™a cum s-a întâmplat cu multe alte mănăstiri din Bulgaria, È™i mănăstirea Sokolski a fost strâns legată de lupta de eliberare a poporului bulgar de sub dominaÈ›ia otomană. Această mănăstire a fost refugiul revoluÈ›ionarilor împotriva guvernării otomane, oferind adăpost â€apostolului libertățiiâ€, Vasil Levski, precum È™i detaÈ™amentului căpitanului Dyado Nikola, un alt luptător pentru eliberare naÈ›ională. Mănăstirea a jucat un rol important în perioada revoltei din aprilie 1876. ÃŽn această mănăstire, liderul bulgar Tsanko Dyustabanov a format un grup de voluntari pentru rezistență. ÃŽn timpul războiului ruso-turc, mănăstirea a fost transformată în infirmerie pentru soldaÈ›ii ruÈ™i răniÈ›i. Un mic muzeu păstrează astăzi o colecÈ›ie de exponate legate de miÈ™carea de eliberare naÈ›ională, precum È™i obiecte personale ale lui Vasil Levski.
ÃŽn zilele noastre, mănăstirea Sokolski oferă celor interesaÈ›i È™i spaÈ›ii de cazare cu facilități private sau la comun la preÈ›uri foarte accesibile. Există la mică distanță È™i o mehana unde se poate lua masa la preÈ›uri rezonabile, cu preparate tradiÈ›ionale.†– Sursa https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=80900&d=descopera-gabrovo-si-imprejurimile–gabrovo
Az te obiciam krasivo momice – Eu te iubesc, fetiță frumoasă!
Ti si moeto sârÈ›e – Tu eÈ™ti inima mea!
Natalia, ostani dobre! Tuk niama stadion! – Natalia, stai cuminte! Aici nu e stadion.
Liubima baba- Dragă bunico.
Az sâm gladna, tatko!- Mi-e foame, tată!
Obiceam te, mamo!- Te iubesc, mamă!
…
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!






Dana Fodor Mateescu
🙂
Marina Costa
Îți mulțumesc pentru plimbare, Dana! Eu nu am fost decât la Rila. Superb și acolo. Altcineva povestea despre Sfânta Marina, tot pe undeva prin Bulgaria.
Și eu mai înțeleg, că mă uitam în liceu și facultate la televiziunea lor, pe saturate. Tatăl prietenei mele de lângă Sofia a zis, în 1999, că dacă m-ar opri o lună la ei, aș vorbi fluent.
Dana Fodor Mateescu
Da. E frumos acolo pe unde am fost. Doar că la intrările în orașe și sate părea totul părăsit. In paragină. Și parcă am văzut mult mai puține gunoaie decât la noi. Nu pun etichete nasoale, nu judec, că n-am fost decât în trei orașe. Era curat. Până și pădurile pe unde m-am plimbat erau FĂRĂ PET-uri! Râurile, la fel.
Dana Fodor Mateescu
Cu plăcere! 🙂
danmatei1206
💓💓💓