Voi unde plângeți?

Mă plimbam ieri prin pădure È™i mă întrebam, în timp ce frunzele se certau ca nebunele pe deasupra: prin câte locuri am plâns în viaÈ›a asta a mea? 🙂

Am plâns mai mult decât am râs, asta e sigur. Ia să vedem! Am plâns acasă la mine, la grădiniță, la È™coală, în spital, pe stradă, acasă la alÈ›ii, în holul blocului 110 din Militari, pe terasă, iarna, vara sau toamna târzie. Am plâns în clasă, pe banca gălbuie scrijelită din loc în loc de foÈ™tii elevi, am plâns în autobuzul 178, 336 sau în metrou. Am plâns, de bucurie, la Ateneul Român, în sala 39 È™i pe scena mare, unde cântam cu fetele de la „Juventus Carmen”…

Am plâns în hohote în decembrie 89, la Revoluție, am plâns când a murit Mihai Gâtlan, care-mi era prieten. Am plâns când am luat examenul la facultate, pentru care am muncit singură, am plâns la budă, am plâns în tramvaiul 41, în troleibuzul 73, în autobuzul 313, în 368, 385 sau pe TNB, în Lăptărie (vechea!).

Am plâns în lift, am plâns în taxi, la radio Uniplus, într-un camion, în Berceni, pe la cinema Cultural, am plâns când a murit Cristina, am plâns È™i la nunta ei (23 noiembrie! November rain), am plâns în Dristor, când împlineam 25 de ani, am plâns în Herăstrău, în Colentina, la pod, în Drumul Taberei, la Cet Vest, am plâns la maternitate, când l-am născut pe Andrei…

Am plâns când l-am văzut pe scenă, cântând la pian, la nai sau la vioară. De emoție. De drag. De bucurie!

Văleu, ce-am mai plâns!

Am plâns când au murit ai mei, am plâns mult, e drept, aș putea spăla pe picere jumătate de Românie cu lacrimile mele.

Nu, nu am urmărit niciodată ceva cu bocitul (mi-e jenă È™i silă de cei/cele care se folosesc de lacrimi ca să stârnească milă sau…altceva!). Și nu sunt puÈ›ini!

Eu plâng cinstit, frumos, transparent și violent ca un tsunami.

Alteori, am plâns în șoaptă. În interior. Ăsta e cel mai greu tip de bocet. Plânsul pe spate, în pat sau pe câmp, când lacrimile îmi intră în urechi și mă ard, de parcă-ar fi niște burghie de jar.

Plâng când scriu. Scriu când plâng.

Însă cel mai ciudat și mai dureros loc în care am plâns vreodată a fost în apă. În mijlocul Lacului Morii, acolo unde moartea e atât de aproape, încât te ții de mână cu ea.

DFM 10 noiembrie 2024

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

MulÈ›umesc! 

Mulțumesc!