Caii sunt îngeri?

Ador caii. Sunt animale inteligente și pricep tot ce le spui. Le admir ținuta, privirea, mă fascinează comportamentul lor dar, paradoxal, mi-e teamă de ei.

Am încălecat un cal de două ori în viața mea. Prima dată, când am realizat un reportaj la Jandarmerie, pe la începutul anilor 2000, iar a doua oară, la Râșnov. Nu e vorba de călărit, pentru că „am mers” puțin, la pas. De ce?

De milă! Mi-e foarte milă de ei! Cum să mă pun eu, ditai femeia, pe spinarea unul animal atât de perfect, de muncitor și de blând?

M-am urcat atunci pe un armăsar splendid, de abanos, un adevărat prinț al cailor. I-am simțit respirația sub pulpe și nu știam cum să stau, ca să nu-l doară (așa credeam), să nu-l sufoc cu cele 55 de kilograme, câte aveam.

Alți jurnaliști, prezenți la eveniment, călăreau și chiuiau ca la nuntă, dădeau pinteni, trăgeau de frâie, făceau ca toți dracii pe acolo, se credeau haiducii lui Șaptecai, în timp ce eu parcă stăteam pe o rană deschisă.

A doua oară când m-am urcat pe un cal, a fost la Râșnov, la cetate. Acolo, pentru o sumă, (am uitat cât), puteai face o scurtă plimbare.

Am stat la coadă, Andrei era mic și m-am gândit că s-ar bucura. Înaintea noastră erau mulți doritori de echitație, veniseră unii cu toate neamurile, cu Georgel, cu Marcel, cu Ionel. Știți cum e!

Au urlat, s-au pozat, s-au filmat, au alergat „cala” până a făcut spume la bot. Era o „cală” (așa-mi place mie s-o numesc! „Iapă” e prea aspru). Se numea Roza și avea un mânz în pântec.

Ne-a venit și nouă rândul. Copilul meu, puțin temător la început, a încălecat-o, și ochișorii lui de băiețel râdeau de fericire.

„Haideți, doamnă, suiți-vă și dvs. pă Roza!”, m-a invitat stăpânul ei.

L-am ascultat, mai mult pentru Andrei.

Pielea Rozei era roÈ™cată ca părul meu. Mirosea a câmp È™i-a lapte. M-am întins uÈ™or pe spatele ei, am luat-o în braÈ›e È™i am sărutat-o. Mi-am pus obrazul pe ea. N-am vrut nicio plimbare! Am stat aÈ™a câteva minute bune, (spre nemulÈ›umirea proprietarului) ca două mame prietene, È™i jur că i-am simÈ›it inima bătând È™i puiul miÈ™cându-se sub mine…

Caii ar trebui îmbrățișați de oameni, nu călăriți! Doar copiii pot fi lăsați să se urce în șa. Pentru că în ei doarme un înger cu aripi de diamant.

DFM 5 aprilie 2025