Există momente rare, tăcute, care spun mai mult decât orice discurs oficial. Una dintre acele clipe a fost surprinsă recent, într-o dimineață obișnuită: Nicușor Dan, președintele României, ducându-și copilul la școală. Fără girofar, fără coloană oficială, fără șiruri de agenți cu cefe late care să-i păzească.
Doar un tată. Cu ghiozdanul copilului în spate și probabil gândurile la ce urmează în ziua ce tocmai începe.
Este o imagine a decenței. A firescului. Tocmai de aceea, atât de remarcabilă în peisajul nostru public. Într-o țară obișnuită cu excese, cu fast de paradă și simboluri de forță, fără sens pentru oamenii normali, o astfel de scenă pare aproape un act de curaj. Sau, mai bine spus, un act de sinceritate.
Nu a fost o demonstraÈ›ie. Nu a fost PR. Nu a fost o „strategie de imagineâ€. A fost, pur È™i simplu, stilul NicuÈ™or. AcelaÈ™i om care È™i-a dus campania electorală în spate – la propriu, cu rucsacul – își duce astăzi copilul la È™coală. Cu aceeaÈ™i discreÈ›ie.
Și, dintr-odată, politica pare mai umană. 🙂 Și mai acceptabilă.
Nu È™i-a abandonat familia pentru funcÈ›ie. Nu È›ine prelegeri despre „valori tradiÈ›ionaleâ€. Nu e mai preÈ™edinte decât e tată. E om. Iar imaginea aceasta ne aminteÈ™te cât de mult contează asta.
Poate că România începe, încet, să se vindece?
Dacă un președinte își poate duce copilul la școală ca orice alt părinte, poate că nu e imposibil să avem, într-o zi, o țară unde normalitatea să nu mai fie o știre.
P.S. Pentru cei care-l jignesc (da, È™tiu că mă citeÈ™ti, dezamăgire pe poante!!!) È™i zic că se scobeÈ™te-n nas: Din partea mea, poate să-È™i vâre deÈ™tele până la creierul ăla plin de fraÈ›ii, de logaritmi È™i de ecuaÈ›ii! Nu-mi pasă! Dacă scoate România din haznaua unde au băgat-o PSD-ul, plus georgiÈ™tii È™i simioniÈ™tii, e liber să facă ce vrea! 🙂 Haidipa!
Și.. Adio!
DFM 26 mai 2025
Foto preluată de pe Facebook






Poteci de dor
E un gest normal pentru partea normală a omenirii. Că am citit deja păreri cum că „na, poftiÅ£i! Nici n-a fost ales bine ÅŸi în loc să pună mâna la treabă pentru Å£ară, o arde prin oraÅŸ la plimbare pe la ÅŸcoli. Avea cine să ducă copilul la ÅŸcoală, el e preÅŸedinte de acum”. Zic Doamne fereÅŸte, altceva nu e de zis.
Dana Fodor Mateescu
Mie mi se pare un gest normal. Cât îti ia să duci copilul la școală? Paișpe ore? Să nu exagerăm! Il duci și te intorci la treaba ta! Că ești președinte sau pictor!
Poteci de dor
N-ai ce să le explici. Și nici nu merită efortul.